Modul de materializare a funcțiilor comerțului

Cap. 1 Functiile comertului

Comertul este un sector de activitate precisa, complexa a economiei si se desfasoara în diferite forme (comert cu amanuntul, comert cu ridicata, comert desfasurat pe suprafete mari sau foarte mici). Este necesara evaluarea corecta a rolului sau între productie si consum.

Comertul reprezinta una din cele mai importante activitati ale unei economii, devenind elementul principal al economiei de piata, indiferent de forma acestuia. Potrivit conceptului de dezvoltare durabila a societatii, comertul are o importanta strategica pentru dezvoltarea echilibrata si viabila a sistemelor economice si sociale din orice tara .

Notiunea de comert are un continut complex, devenind o functie economica ce consta în a cumpara materii prime sau alte produse pentru a le revinde în acelasi stadiu fizic, dar în conditiile preferate de catre consumatori (timp, loc, cantitati, sortiment, pret).Totodata, defineste o profesiune, care se practica în cadrul economiei de piata, asigurând realizarea actelor de schimb .

Comertul reprezinta o activitate autonoma al carei obiect îl constituie cumpararea marfurilor în scopul revânzarii.

Sub aspect juridic, notiunea de comert defineste transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor sau serviciilor, precum si a prestatiilor de servicii realizate între diferitele stadii ale productiei sau între producator si consumator.

Comertul, prin activitatea sa, prin locul pe care-l detine în circuitul economic al bunurilor, face legatura dintre productie si consum. Influentat fiind de aceste doua faze ale circuitului economic – productia si consumul – comertul are la rândul lui un rol activ în asigurarea echilibrului dintre ele.

Activitatea de comert, pe masura dezvoltarii societatii, a suferit profunde modificari, transformându-se dintr-o simpla activitate de intermediere, într-o activitate creatoare de utilitati. În stadiul actual de dezvoltare a societatii comertul prezinta o importanta deosebita atât pentru producatori, cât si pentru utilizatori, respectiv consumatori.

Complexitatea notiunii de utilitate (folos, serviciu, util sau utilizabil), defineste importanta activitatii comerciale, concretizata prin locul si rolul acesteia. Într-o societate moderna, comertul reprezinta o faza esentiala de intermediere între productie si consum. Amplasarea în spatiu, distanta, disproportiile în spatiu si timp dintre cantitatile produse si nevoile exprimate etc. sunt doar câteva din elementele care-i confera comertului functia de punere a bunurilor si serviciilor la dispozitia utilizatorilor în conditiile de timp, loc, cantitate etc. preferate de acestia.

Complexitatea activitatii de comert s-a marit pe masura evolutiei societatii.

În primele etape ale unui comert modern, activitatea de comert cuprindea „un ansamblu de operatiuni care se realizau din momentul în care produsul, sub forme utilizabile, intra în magazinul producatorului sau al ultimului transformator, pâna în momentul în care consumatorul preia livrarea”.

Apoi, comertul a fost considerat, în general, ca reprezentând „o punere a produsului la dispozitia consumatorului, prin cercetare, pe baza studiilor de piata si determinarea nevoilor reale sau latente ale acestuia, precum si prin suscitarea, reliefarea si argumentarea noilor nevoi pe care consumatorul potential nu le-a sesizat”.

Dezvoltarea societatii în ultimile decenii i-au sporit responsabilitatea activitatii comerciale, notiunea de comert fiind definita ca „un ansamblu de activitati care privesc un produs din momentul investitiei s-au al manifestarii intentiei de a-l crea, pâna la distrugerea sa în procesul de consum, indiferent care ar fi forma acestuia” .

Prin depasirea statutului sau de simplu intermediar, comertul joaca un rol extrem de important atât fata de producatori, cât si în raport cu utilizatorii.

Comertul, prin complexa sa activitate realizata, îndeplineste numeroase functii prin care contribuie la asigurarea unui flux normal al productiei spre locurile de consum.

Principala functie a comertului ce caracterizeaza tocmai continutul activitatii sale, se refera la cumpararea marfurilor de la producatori sau colectori – în cazul productiei agricole – si transferarea acestora în depozite, în vederea pregatirii lor pentru vânzarea catre utilizatorii finali sau intermediari.

Conturarea acestei functii si delimitarea ei de functia de productie, constituirea acestei functii într-un domeniu distinct de activitate, reprezinta însasi premisa aparitiei comertului ca ramura de activitate independenta.

Prin vânzarea marfurilor catre utilizatori, comertul realizeaza sub forma baneasca valoarea materializata în marfuri, valorifica efectiv eforturile investitionale facute pentru producerea si circulatia marfurilor.

Vânzarea încheie ciclul pe care îl parcurg marfurile si confirma transferul lor din sfera productiei si distributiei în sfera consumatiei.

Stocarea marfurilor reprezinta o a doua functie a comertului ce permite asigurarea echilibrului dintre oferta si cererea de marfuri din cadrul pietei.

Aceasta functie deriva din rolul de intermediar pe care comertul îl ocupa între productie si consum.

Necesitatea functiei izvoraste din echilibrul ce se impune sa existe între productie si consum, între acestea existând tendinte diferite, specifice în evolutia acestora.

Realizarea acestei functii de catre comert presupune studierea nevoilor de consum, stabilirea directiilor în care vor evolua respectivele nevoi. Astfel, comertul exercita permanent o influenta asupra productiei, pentru a o determina sa se adapteze la nevoile pietei.

Pe de alta parte, prin politica de stocaj si echilibrarea ofertei cu cererea, comertul influenteaza consumul, aliniindu-se la evolutiile mai largi care decurg din continua dezvoltare si perfectionare a productiei.

Decalajul de timp, spatiu, sezonalitatea productiei sau a consumului reprezinta fundamentul exercitarii acestei functii.