Mondializarea Pieței și Avantajele asupra Activității Comerciale din România

Globalizare/Mondializare

Mondializarea şi globalizarea au sensuri asemănătoare, uneori confundându – se, dar se admit şi diferenţe de conţinut.

Prin urmare mondializare sau globalizare înseamnă integrarea parţială sau aproape totală, sau pe anumite procese sau ramuri economico – socio – politice, la nivel global. Tendinţa de a realiza un stat global, cu oameni având triplă cetăţenie – naţională,europeană (sau alt continent) şi mondială.

a) Globalizarea - se referă la practicile managementului strategic al unor organisme autonome (companii) care doresc să integreze anumite obiective în diferite părţi ale globului pentru scăderea preţurilor la produsele furnizate prin utilizarea facilităţilor oferite – grupuri globale în energie, transporturi, telecomunicaţii, finanţe, agroalimentare, aerospaţiale, „realizându – se o reţea de reţele”.

Activitatea acestor companii nu este acoperită de legile internaţionale, care se bazează pe înţelegeri formale între statele-naţiune, pentru că acestea nu au fost capabile până acum să găsească un teren comun pentru înţelegeri care vizează problema globalizării.

Globalizarea mărfurilor – reprezintă activitatea de realizare a unui produs prin utilizarea unor componente materiale şi servicii din diferite zone ale Globului.

Globalizarea pieţii financiare – reprezintă extinderea marilor instituţii financiare pentru a asigura capitalul necesar realizării mărfurilor şi realizarea unor speculaţii financiare.

Globalizarea economică – determină patru tipuri de fluxuri peste graniţe, şi anume fluxuri de bunuri/servicii, de exemplu liber schimb, fluxuri de persoane (migraţia), de capital şi de tehnologie.

Tendinţa o reprezintă formarea unor companii multinaţionale, transnaţionale în scopul obţinerii unui profit maxim.

Globalizarea conduce la apariţia unor pieţe internaţionale pentru bunuri de consum caracterizate de nevoi şi gusturi similare ale clienţilor, reuşind astfel, de exemplu, să vândă aceleaşi maşini sau săpunuri sau produse alimentare prin campanii de publicitate similare, unor persoane ce aparţin unor culturi diferite.

b) Mondializarea - se referă la aspectele internaţionalizării economice, funcţionarea instituţiilor internaţionale care conduc activităţile economice şi acoperă toată lumea, bazându – se pe acorduri şi reguli mondiale acceptate de multe sau de aproape toate statele.

Spaţiul mondial devine liber pentru tranzacţii şi circulaţia oamenilor, capitalurilor şi mărfurilor.

In viziunea UE, mondializarea are în vedere sporirea exporturilor de capital şi dinamizarea diviziunii internaţionale a muncii.

Cap.1 ASPECTE GENERALE ALE GLOBALIZÃRII

Cu câteva decade în urmă, era încă posibil să plecăm de acasă şi să vizităm locuri diferite unde totul, începând cu arhitectura, peisajul, limba, modul de viaţă, felul de a se îmbrăca al oamenilor şi terminând cu valorile după care se ghidează populaţia erau total altfel decât cele pe care le cunoşteam noi. Aceia erau ani în care puteam observa cu ochiul liber diversitatea culturală. Dar o dată cu globalizarea economică, diversitatea dispare rapid. Scopul principal al economiei globale este acela ca toate ţările să se omogenizeze într-un tot unitar. Când lanţurile hoteliere îşi fac reclamă prin faptul ca toate camerele lor sunt identice in fiecare oraş din lume, ele nu menţionează ca acele ţări devin identice şi din alte puncte de vedere : maşini, zgomot, smog, violent fast-food-uri, McDonald's, Nike, Levis, păpuşile Barbie, televiziunea si filmul american.

Globalizarea este un termen foarte utilizat căruia îi putem atribui numeroase semnificaţii. Prin acest termen putem înţelege dezvoltarea pieţelor financiare globale, creşterea corporaţiilor transnaţionale şi dominaţia lor crescândă asupra economiilor naţionale. Majoritatea problemelor pe care oamenii le asociază globalizării, incluzând pătrunderea valorilor de piaţă în acele domenii de care ele nu aparţin în mod tradiţional, pot fi atribuite acestor fenomene. S-ar putea discuta totodată despre globalizarea informaţiei şi a culturii, despre răspândirea televiziunii, a Internetului şi a celorlalte forme de comunicare şi despre mobilitatea crescută a comercializării ideilor.

Globalizarea mai poate fi definită ca un set de structuri şi procese economice, sociale, tehnologice, politice şi culturale care reies din caracterul schimbător al producţiei, consumului si comerţului de bunuri. S-au petrecut multe schimbări în economia mondiala, de altfel putem considera globalizarea ca un rezultat a creării pieţei mondiale. Dar globalizarea nu poate fi sinonimă cu internaţionalismul şi cu transnaţionalismul. Cele doua procese îşi au ,,rădăcinile" în modul mercantilist de a regiza comerţul, în special după Primul Război Mondial, într-un model multinaţional de dezvoltare.

Există patru caracteristici principale care pot explica originile globalizării sunt: integrarea în pieţele mondiale ale economiilor naţionale, tranziţia de la economia ,,high volume" la cea „high value" care rezulta din cunoaşterea tot mai buna a produselor şi serviciilor folosite pe piaţa, sfârşitul bipolarităţii între capitalism şi socialism în privinţa costurilor de producţie, şi, nu în ultimul rând configurarea noilor blocuri economice.

Aşa cum am definit-o , globalizarea este un fenomen relativ recent care deosebeşte

prezentul de ceea ce se petrecea acum 50 sau chiar 25 de ani.

La sfârşitul celui De-al Doilea Război Mondial, tranzacţiile Internaţionale de capital erau strict controlate de majoritatea statelor. Instituţiile rezultate la Bretton Woods, Fondul Monetar Internaţional (FMI) si Banca Mondială, au fost concepute tocmai pentru a facilita comerţul internaţional şi investiţiile într-un mediu caracterizat prin restricţionarea fluxurilor de capital privat. Controalele asupra mişcărilor de capital au fost treptat înlăturate, iar pieţele financiare off- shore, stimulate şi de criza petrolului din anul 1973, s-au dezvoltat rapid. Mişcările internaţionale de capital s-au accelerat la începutul anilor `80, în timpul lui Ronald Reagan şi Margaret Thacher, pieţele financiare devenind cu adevărat globale la începutul anilor '90, după colapsul imperiului sovietic.