Mondializarea și Influența Sa asupra Mediului Economic

Introducere

Mondializarea reprezinta o retea de interdependente dezvoltata între statele lumii, o sinteza a transformarilor radicale cu care s-a confruntat economia mondiala în ultimele decenii. Legaturile transnationale în sfere ale vietii economice, politice, sociale si culturale, tot mai largi si mai variate, au dus la cresterea interdependentelor dintre statele nationale.

Aparitia termenului „mondializare” se situeaza între începutul si mijlocul anilor ’80. Initial, termenul sublinia interdependenta economiilor. Doua evenimente importante precedasera „mondializarea” pe scena internationala: începutul tranzitiei economiilor dezvoltate, de la stadiul industrial catre stadiul post-industrial si invazia tehnologiilor noi si revolutionare.

Procesul de mondializare a avut drept consecinta transformarea radicala a vietii economice. Acest proces este fara precedent: generalizarea economiei de piata, cresterea productiei si a nevoilor, circulatia informatiilor, produselor, a oamenilor si a capitalurilor, implementarea de sisteme tehnice din ce în ce mai performante, cresterea cantitatii de deseuri etc. Inegalitatile în societate se adâncesc. Echilibrul planetei este amenintat.

La început de mileniu trei, lumea contemporana prezinta schimbari esentiale si contraste care prevestesc ridicarea economiei umane pe noi trepte ale evolutiei sale.

Procesul mondializarii nu este nou, el nu constituie o ruptura în evolutia seculara a economiei. Dezvoltarea interdependentelor între economiile nationale ale planetei nu este noua în natura sa, ci prin intensitatea sa. Mondializarea a bulversat peisajul economic, dar implicatiile sale n-au fost înca integrate în reflexiile actorilor vietii economice, a celor care decid comportamentul firmelor pe piata.

Mondializarea constituie o realitate în care noi traim, dar aceasta realitate genereaza interogatii esentiale care nu pot ramâne fara raspuns. Cum pot fi repartizate echitabil rezultatele acestei mondializari? Deschiderea economiilor, multiplicarea schimburilor, accelerarea progresului tehnic au generat cresterea economica. Inegalitatile cresc între tari si se genereaza o polarizare a bogatiei, între regiuni si între indivizi, care atinge niveluri neobisnuite.

S-a vorbit de decalajul existent între mondializarea economica si cea politica. Mondializarea politica înca se construieste. Peste tot unde exista riscul aplicarii legii celui mai puternic, unde interesele private sunt înaintea celor generale, unde obtinerea de profit pe termen scurt afecteaza justitia sociala si denatureaza mediul, statele trebuie sa defineasca regulile jocului. Astfel, statele trebuie sa construiasca o arhitectura internationala de organizare.

Omenirea are nevoie de o repartitie mai armonioasa si echilibrata a resurselor. Tarile în curs de dezvoltare trebuie sa fie mai bine integrate în economia mondiala. Mondializarea este o sansa de care trebuie sa profitam. Ea este o realitate promitatoare care trebuie adaptata în beneficiul umanitatii în ansamblul sau.

România, ca economie în tranzitie, va avea de facut fata din ce în ce mai mult provocarilor mondializarii, având în vedere ca procesul de mondializare în mod cert modifica paleta de instrumente de care dispune un stat.

Sansele României de a atrage ceea ce este bun din acest fenomen obiectiv depind în mod esential de crearea cadrului care sa permita exploatarea beneficiilor aduse de globalizare si diminuarea efectelor negative sau a costurilor, a constrângerilor acestui fenomen de globalizare si ale integrarii, care este o subcomponenta a globalizarii.

Astfel, mondializarea trebuie vazuta ca un proces permanent si dinamic, care impune o noua viziune a ordinii internationale, extinde limitele de interdependenta între popoare si natiuni, favorizând orientarile economiei mondiale de ansamblu si ale vietii sociale, tinde sa uniformizeze credintele si valorile, se substituie instantelor individuale sau nationale pentru a hotarî orientarile generale ale politicilor statelor, care se impun apoi ca normative de judecata, tinde sa universalizeze culturile.

Natiunea si statul ramân, în pofida tuturor tendintelor de globalizare si regionalizare, entitati cu atribute si caracteristici proprii atât politice, cât si juridice, economice si sociale.