Monedă și Credit

CAPITOLUL I

Banii şi rolul lor în economie

1.1. Bani şi monedă

1.1.1. Banii

Banii sunt definiţi astfel:

Banii reprezintă un instrument social, o formă particulară imediat mobilizabilă a avuţiei sociale, o întruchipare transmisibilă şi omnivalentă a puterii de cumpărare, care conferă deţinătorului dreptul asupra unei părţi din produsul social al ţării emitente. Masa bănească în circulaţie condiţionează cererea globală în economie. "Semnul monetar este o creanţă transmisibilă, emisă arbitrar şi artificial, a cărei funcţie esenţială este aceea de a putea fi schimbată direct pe o anumită cantitate de bunuri şi servicii până în momentul când este distrusă" (J. Riboud). "Money is power" – banii sunt putere. Ei "au însuşirea de a putea cumpăra orice. Universalitatea acestei însuşiri este puterea absolută a esenţei lor. Banii apar deci ca fiind atotputernici" (K. Marx). De aici fetişismul care confundă avuţia cu banii. Această idee mercantilistă a lăsat urme adânci până azi în expresii ca: "puterea bogaţilor", "dominaţia banilor", "suveranitatea dolarului" etc. (S. De Brunhoff).

Evoluţia banilor

Evoluţia banilor, de la concret la abstract, demonstrează valabilitatea celor două caracteristici pe care le au, calitatea de marfă şi de creanţă.

Banii se află la dispoziţia lumii occidentale de cel puţin 27 de secole. Originea banilor se află în schimbul care la început s-a desfăşurat ca troc. Trocul îngreuia însă schimburile şi, treptat, oamenii au căutat un etalon mai general care să le înlesnească (scoici, piei, sarea, blănuri, bucăţi de metal etc.).

Spărgând trocul, moneda materială a cunoscut mai multe faze succesive:

- moneda – marfă: se alegeau mărfurile care aveau calităţi adecvate (conservare, divizibilitate, încredere, valoarea de întrebuinţare), ca de exemplu: scoici, vite, piei, blănuri, sarea, ceaiul;

- moneda metalică: prin calităţile lor (frumuseţe, raritate, divizibilitate, inalterabilitate) metalele preţioase (aur, argint) au fost folosite de omenire timp de 26 de secole ca metal monetar;

- moneda – semn care a cunoscut următoarele forme:

- biletul sau bancnota (moneda fiduciară). La origine, un simplu certificat de depozit de monedă metalică la o bancă, biletul (bancnota) s-a transformă într-o veritabilă monedă fiduciară, emiţându-se bilete de o valoare mult mai mare decât aceea conservată de metal, având la bază încrederea că nu toţi deţinătorii de bilete vor solicita, în acelaşi timp, conversia acestora în metalul din depozitele bancare;

- contul (moneda scripturală). Depozitarea biletelor la bancă a condus la utilizarea acestor depozite pentru a se efectua reglementarea datoriei prin virament (transfer între conturi). Ea este creată de bănci, alimentarea conturilor făcându-se prin acordarea de credite bancare.

În prezent are loc emisiunea de monedă în context internaţional de către FMI (sub denumirea de DST).

- cărţile electronice de plată şi de credit (moneda electronică) care permit stocarea unei puteri de cumpărare într-o cartelă magnetică.

1.1.2. Funcţiile banilor

Cele mai importante funcţii ale banilor sunt:

a) banii – instrument unic al tranzacţiilor (intermediar al schimburilor, mijloc de schimb). Într-o economie de schimb, banii sunt instrumentul unic al tranzacţiilor, ei servind drept contrapartidă între oferta şi cererea tuturor bunurilor şi serviciilor, pe toate pieţele;

b) banii – etalon al valorii. Moneda măsoară valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor tranzacţionate. Întrucât valoarea bunurilor comercializate se exprimă totdeauna prin bani, aceştia se interpun între ele, permiţând compararea lor, banii fiind un numitor comun între bunuri eterogene;

c) banii – rezervă a valorii (mijloc de tezaurizare). În economia monetară, agentul poate disocia schimbul în două operaţii diferite, care intervin în două momente de timp diferite. Între două tranzacţii, banii servesc ca rezervă a puterii de cumpărare, fiind instrument de tezaurizare, un instrument permanent de rezervă a valorii. Ei constituie cel mai bun instrument de conservare a bogăţiilor pe termen scurt, calitate care face din ei un activ fără riscuri. Conform unei expresii celebre, banii reprezintă o legătură între prezent şi viitor;

d) banii – unitate de cont. Toate bunurile şi serviciile din economie sunt evaluate din punct de vedere monetar prin preţuri, ceea ce face posibilă realizarea de înregistrări contabile şi efectuarea de analize financiare. Îndeplinind această funcţie, banii permit realizarea de comparaţii în timp şi cuantificarea valorii adăugate în cadrul activităţii economice.

e) banii – standard al plăţilor amânate. Prin această funcţie rolul banilor în exprimarea valorii contractelor pe termen lung, respectiv, stabilirea în momentul actual a unei sume ce urmează a fi încasată sau plătită la o dată viitoare.

1.1.3. Clasificarea semnelor monetare

Semnele monetare se clasifică în funcţie de anumite criterii:

Un prim criteriu este forma de existenţă a monedei, în funcţie de care avem moneda materială (moneda metalică şi moneda de hârtie) şi moneda de cont (scripturală).

O altă clasificare a semnelor monetare o putem face având drept criteriu emitentul. În funcţie de acest criteriu, putem grupa moneda în:

- moneda creată de agenţii economici: a funcţionat în cadrul sistemelor monetare bazate pe etalonul aur-monedă pe baza unui mecanism simplu. Agenţii economici se prezentau la monetărie cu lingouri de aur şi primeau în contrapartidă echivalentul lor în aur-monedă;

- moneda creată de tezaur: vizează îndeosebi moneda divizionară, fără a exclude însă rolul pe care îl exercită statul în economia modernă, atât în ce priveşte creaţia monetară de ansamblu, cât şi în domeniul politicilor monetare;

- moneda creată de bănci: relevă rolul decisiv pe care îl au băncile în creaţia monetară, pe de o parte, prin emiterea biletelor de bancă (de către banca centrală) şi, pe de altă parte, prin crearea monedei de cont sau scripturală (de către băncile comerciale).

Un alt criteriu este valoarea intrinsecă, în funcţie de care moneda cunoaşte două forme: moneda cu valoare integrală şi moneda-semn. Moneda cu valoare integrală este moneda care conţine o cantitate de metal preţios egală cu cantitatea de metal preţios ce i se atribuie prin valoarea nominală. Moneda-semn este reprezentată de monedele sau de alte alcătuiri de hârtie pe care sunt imprimate valori exprimate printr-un anumit număr de unităţi monetare. Acestea sunt valori fiduciare, acceptate şi utilizate prin încrederea reciprocă, atribuindu-li-se o anumită putere de cumpărare.

În sfârşit, o ultimă clasificare pe care o luăm în considerare are în vedere capacitatea liberatorie (stabilită juridic) a monedei, caz în care avem: monedă legală, cu capacitate liberatorie sau circulatorie nelimitată, recunoscută prin lege, atribuită monedei naţionale; moneda fracţionară, cu capacitate liberatorie limitată, atribuită monedei de argint (când circula paralel cu moneda de aur în cadrul monometalismului aur) şi monedei divizionare; moneda facultativă, care este, de regulă, o monedă străină.