Monedă și Credit

1.AURUL

Aurul, conform dictionarului explicativ român este un metal pretios, de culoare galbena stralucitoare, foarte maleabil si ductile, folosit pentru a fabrica obiecte de podoaba, de arta, monede(servind din aceasta cauza si ca etalon al valorii)etc. Când ne referim la aur gândul ne duce la un lucru valoros, pretios. EI ne mai duce cu gândul la bani, avere, bogatie, belsug.

1.1. Aurul - parte componenta a rezervelor internationale

Aurul a reprezentat mecanismul central al sistemelor banesti asezate pe acest etalon, deoarece a asigurat restabilirea echilibrului în relatiile externe. În situatia în care balanta de plati a unei tari era excedentara, intrarile de aur contribuiau la cresterea masei banilor în circulatie, a preturilor, la reducerea exporturilor si la restabilirea echili¬brului, în cazul în care balanta de plati era deficitara, iesirile de aur din tara determinau reducerea masei banilor în circulatie, a preturilor, cresterea exporturilor si asigurarea echilibrului balantei de plati.

În anul 1913, doua treimi din cantitatea de aur monetar se afla în SUA, Anglia, Franta, Germania si Rusia. Tendinta de concentrare a rezervelor mondiale de aur s-a manifestat si dupa primul razboi mondial, în perioada crizei economice din anii 1929-1933 unele state au suspendat convertibilitatea monedelor în aur pentru a preveni riscul epuizarii rezervelor de aur.Dupa criza economica din anii 1929-1933 s-au restrâns functiile monetare interne ale aurului .

a) Aurul în sistemul valutar de la Bretton Woods:

Sistemul valutar de la Bretton Woods a mentinut, în calitate de mecanism central aurul, alaturi de dolarul SUA si lira sterlina. Monedele tarilor membre îsi exprimau valoa¬rea paritara în aur, cursul era reprezentat de raportul dintre paritatile aur si tarile se angajau sa mentina pretul unei uncii de aur la 35 dolari SUA.

Functionalitatea mecanismului aurului în cadrul sistemului valutar a fost influen¬tata de anumiti factori din relatiile economice internationale:

- repartitia inegala a rezervelor de aur între tari;

- modificari în raporturile economice dintre tari datorita dezvoltarii lor;

- cresterea rezervelor oficiale de aur într-un ritm mai redus decât comertul international;

- amplificarea inflatiei în unele tari;

- tendinta persoanelor de a tezauriza o parte din productia de aur datorita

inflatiei;

- cresterea cererii de aur ca urmare a extinderii utilizarii aurului în cercetarea

stiintifica, medicina si industrie.

În contextul actiunii factorilor mentionati din perioada 1960-1965 s-a manifestat o febra a aurului" care a însemnat cresterea cererii de aur, a pretului si scaderea încrederii în valutele occidentale. Cresterea cererii de aur a determinat bancile centrale ale princi¬palelor tari capitaliste sa intervina pe piata în vederea cresterii pretului aurului peste nivelul oficial.

Tranzactiile de vânzare si cumparare a aurului de pe piata din Londra au evoluat relativ stabil pâna în anul 1967. Dupa aceasta perioada s-a înregistrat o crestere a cererii de aur ca urmare a deteriorarii situatiei balantei de plati a SUA, a devalorizarii lirei sterline si a unor evenimente politice . Tarile membre ale FMI au participat la vânzarea de aur din rezervele oficiale pentru a mentine pretul aurului de pe piata în corelatie cu pretul oficial. La data de 18 martie 1968, piata aurului s-a scindat în piata oficiala", destinata tranzactiilor cu aur între bancile centrale la pretul de 35 dolari SUA/uncia, si piata libera" pentru tranzactiile cu aur privind cerintele industriale, medicale si artiza¬nale, la care pretul varia în functie de cererea si oferta de aur.

Scindarea pietei a determinat blocarea rezervelor de aur, restrângerea aurului din fluxurile financiare internationale si renuntarea de catre bancile centrale la reglemen¬tarea datoriilor în aur exprimat la pretul oficial.

Lichidarea dublei piete a aurului în anul 1973 a contribuit la deblocarea circulatiei aurului în fluxurile dintre bancile centrale si a permis bancilor sa-si compenseze pier¬derile înregistrate din operatiunile de sustinere a cursului dolarului SUA.

Un impact puternic asupra functionalitatii mecanismului aurului a produs decizia administratiei SUA de la data de 15 august 1971 de renuntare la convertibilitatea exter¬na a dolarului în aur. Functionalitatea mecanismului aurului a mai fost influentata de dereglarile de pe pietele valutare, de inflatie si alti factori.

Pretul aurului s-a mentinut din anul 1944 pâna în anul 1971 la nivelul de 35 dolari SUA/uncia. în anul 1971 pretul aurului s-a majorat la 38 dolari SUA/ uncie si în anul 1974 la 42,22 dolari SUA/uncie.

În cadrul dezbaterilor asupra reformei sistemului valutar de la Breton Woods s-au confruntat anumite conceptii asupra mecanismului aurului în relatiile economice interna¬tionale.

Dupa anumite conceptii, mecanismul aurului trebuia pastrat în cadrul sistemului valutar pentru a asigura stabilitatea sistemelor banesti. în sprijinul acestei sustineri a aurului s-au invocat dezechilibrele din circulatia baneasca a perioadei 1960-1970 care erau explicate prin reducerea functiilor monetare ale aurului. Mecanismul aurului era considerat ca un factor de sustinere a stabilitatii sistemului valutar financiar si de elimi¬nare a dependentei mijloacelor de plata internationala de situatia economico-financiara a unei tari.

Alte conceptii au apreciat ca mecanismul aurului exercita influenta negativa asupra relatiilor economice internationale. Dupa aceste opinii, reforma sistemului valutar de la Bretton Woods trebuia sa cuprinda deblocarea tranzactiilor cu aur si transformarea aurului într-o marfa care se vinde si cumpara pe piata pentru a elimina influentele exercitate asupra relatiilor economice internationale.