Monedă și credit - tipuri de sisteme monetare

1. Sistemul monetar: definire, conţinut, rol

Formele actuale de organizare a circulaţiei monetare din diverse ţări reprezintă rezultatul unui proces continuu de transformări şi inovaţii în plan monetar, proces care a constat în disocierea treptată a aurului de la baza sistemelor băneşti. Inovaţiile contemporane în plan financiar şi monetar au o semnificaţie foarte complexă şi conduc la estomparea din ce în ce mai puternică a graniţei dintre monedă şi celelalte active financiare.

Apariţia şi generalizarea utilizării banilor cu valoare intrinsecă au condus la instituirea primelor reglementări cu privire la circulaţia acestora. Potrivit unor opinii, începuturile organizării monetare au apărut încă din Antichitate, o dată cu punerea în circulaţie a primelor monede din metal preţios. Regele Cressus al Lidiei este considerat astfel fondatorul primului sistem bănesc bimetalist cunoscut în istorie, o data cu stabilirea unui raport de valoare de l la 13. Între cele două metale monetare.Acest model de organizare monetară va fi preluat ulterior şi de către popoarele vecine (grecii, perşii şi romanii). Pe măsura dezvoltării societăţii statale au fost elaborate norme şi s-au creat instituţii care să reglementeze, să supravegheze şi să organizeze relaţiile monetare naţionale. Au apărut astfel primele sisteme monetare naţionale, care reglementau emisiunea, punerea şi retragerea din circulaţie a monedelor, având la bază metalele preţioase. Aceste reglementări au cunoscut particularităţi de la o ţară la alta şi de la o perioadă la alta şi au avut un rol important în dezvoltarea fiecărei ţări şi în extinderea relaţiilor economice internaţionale. Academicianul Costin Kiriţescu defineşte sistemul monetar ca reprezentând „o formă de organizare monetară instituită de stat prin acte normative, în cadrul căreia se prevede o circulaţie de monezi cu valoare proprie deplină" şi consideră că prin extindere, o dată cu evoluţiile în plan monetar, nu se mai poate face în prezent nici o deosebire între conceptul de sistem monetar şi cel de sistem bănesc.În alte lucrări sistemele monetare sunt definite ca reprezentând „forme de organizare a baterii şi circulaţiei monedei într-o ţară sau alta, organizare realizată prin norme dictate de stat, dar şi prin norme ce decurg din cutume". Un alt autor, profesorul Gheorghe Zâne, clasifică sistemele monetare în două categorii: legale şi consuetudinare (cele din urmă bazate pe consens, pe uzanţe comerciale, pe legi nescrise). In esenţă, un sistem monetar se constituie într-un ansamblu de instituţii şi norme adoptate de autoritatea naţională în vederea facilitării îndeplinirii funcţiilor banilor pe teritoriul său. El trebuie să cuprindă deci elemente referitoare la unitatea monetară de bază, greutatea acesteia, multiplii şi subdiviziunile ei, forma efigiei fiecărei monede, cantitatea emisiunii, punerea ei în circulaţie, obligaţia acceptării în plată, modalitatea de retragere din circulaţie a acesteia etc.

În literatura de specialitate, sistemul monetar este definit ca un anumit mod de organizare şi reglementare a circulaţiei monetare dintr-o ţară, pe baza unor legi speciale ale statului respectiv.

Cu aceeaşi semnificaţie este utilizată definiţia dată de academicianul Costin Kiriţescu după care sistemul monetar naţional reprezintă „ansamblul normelor legale şi al instituţiilor care reglementează, organizează şi supraveghează relaţiile băneşti dintr-un stat".

Pentru ca Sistemul Monetar să fíe omogen este necesară şi existenţa unui sistem de relaţii între instituţiile ce au ca obiect de activitate circulaţia monetară (bănci, trezoreria publică, organisme specializate, casieriile etc.)

Fiecare ţară are sistemul său monetar.Sistemele monetare sunt foarte diferite. De aici apare necesitatea calculării echivalenţei de valoare (curs valutar şi schimb valutar). Nu se poate ajunge la un sistem monetar unitar, încercări de realizare a unor sisteme monetara unitare au fost făcute mai de mult, dar primul mai elaborat şi mai credibil a apărut în prima jumătate a secolului al XlX-lea prin crearea Uniunii Latine. A fost un eşec total. Nu s-a putut ajunge la un sistem monetar unitar şi pentru că ţările şi cetăţenii lor ţin la monedele lor naţionale, fiind considerate uneori chiar simbol al independenţei ţării respective. Dovada că aşa stau lucrurile este recenta realizare a Pieţei Monetare Europene, când introducerea monedei EURO a determinat mari convulsii interne şi între ţările membre ale Uniunii Europene, o parte din aceste ţări amânând intrarea în zona EURO, tocmai pentru motivele menţionate mai sus.

Apariţia sistemelor monetare poate fi plasată, conform aprecierilor istoricilor monetari, atât în perioada antichităţii cât şi a Evului mediu, însă toate sistemele monetare respective s-au caracterizat prin:

- fărâmiţare

- simplitate

- deteriorarea monedei.

Fărâmiţarea, ca trăsătură esenţială, rezulta din descentralizarea baterii monedei şi din lipsa de unitate a circulaţiei monetare (fiecare monetărie situată în fiecare oraş al Greciei antice, de exemplu, bătea proprie monedă).

Simplitatea sistemului monetar rezulta din numărul insuficient de elemente ale acestuia (unitate monetară, paritatea respectivă, titlul metalului pe care îl reprezintă).

Deteriorarea monedei constă în uzura acesteia şi posibilităţile de falsificare (prin reducerea conţinutului de metal preţios din care erau confecţionate monedele).

Odată cu formarea statelor, acestea şi-au asumat roluri monetare, respectiv rolul de a crea moneda, de a defini unitatea monetară, de a stabili paritatea metalică. Politica monetară a fiecărui stat, determinată de condiţiile generale de dezvoltare ale acestuia, necesită existenţa unui sistem monetar unic, cu scopul de a asigura stabilitatea şi elasticitatea sistemelor monetare.

Astfel, sistemele monetare prezintă trăsături comune, generale, dar se particularizează în funcţie de specificul naţional şi al perioadei.

Elementele unui sistem monetar rezultă din reglementările monetare ale statului respectiv, din modul de organizare al circulaţiei monetare, şi trebuie să răspundă următoarelor probleme:

- baza sistemului monetar;

- circulaţia monetară;

- creaţia monetară;

- dimensionarea cantităţii de bani necesară circulaţiei;

- organizarea relaţiilor monetare ale unei ţări cu străinătatea;

- asigurarea stabilităţii sistemului monetar.

Astfel, la modul general, se consideră că un sistem monetar cuprinde următoarele elemente:

a) metalul monetar;

b) unitatea monetară;

c) baterea şi circulaţia monedei;

d) emisiunea şi circulaţia bancnotelor;

e) emisiunea şi circulaţia monedei scripturale