Moneda și Cursul de Schimb

INTRODUCERE

Prima manifestare concretă a realităţii internaţionale este piaţa pe care se efectuează schimbul unei monede naţionale pe altă monedă naţională. Într-adevăr, orice întreprindere care exportă şi/sau importă bunuri, orice persoană particulară care se deplasează în străinătate etc., se confruntă imediat cu o problemă de schimb valutar. Această problemă de conversie monetară provine, în mod evident, din faptul că internaţionalismul comercial şi financiar coexistă cu naţionalismul monetar.

Monedele străine sunt schimbate pe moneda naţională în toate centrele financiare ale lumii. Piaţa valutară nu este, deci, limitată din punct de vedere geografic. După cum a spus odată un comentator inspirat, „operaţiunile de schimb valutar urmează, prin intermediul sateliţilor de telecomunicaţii, răsăritul soarelui în diverse locuri de pe glob”.

Din punct de vedere structural, lucrarea de faţă este alcătuită din trei capitole. Astfel, primul capitol abordază problematica procesului de formare a cursului de schimb, punându-se accent pe metodele de cotaţii, precum şi pe diversele compartimente ale pieţei valutare. În cel de-al doilea capitol, se realizează analiza factorilor care determină nivelul şi evoluţia cursului de schimb. Această analiză permite elaborarea unor modele teoretice ale procesului de formare a acestui preţ. Ultimul capitol evidenţează regimurile de cursuri de schimb, reflectând totodată şi eficacitatea politicii monetare sau fiscale în cadrul celor două tipuri de regimuri: cursuri de schimb fixe şi cursuri de schimb flexibile.

CAPITOLUL I

PROCESUL DE FORMARE A CURSULUI DE SCHIMB

1.1.CURSUL DE SCHIMB CA PREŢ AL MONEDEI STRĂINE

Cursul de schimb (valutar) este preţul unei monede exprimat într-o monedă străină (valută). Agenţii economici (întreprinderi, bănci, stat, populaţie) preschimbă frecvent o monedă naţională pe altă monedă naţională, ca urmare a activităţii lor obişnuite (importuri şi exporturi de bunuri şi servicii, investiţii efectuate de rezidenţi în străinătate, investiţii efectuate de nerezidenţi în străinătate, investiţii efectuate de nerezidenţi în ţara respectivă, credite acordate străinătăţii sau primite din străinătate etc.). Într-adevăr, orice întreprindere care exportă sau importă bunuri, orice persoană particulară care se deplasează în străinătate etc., se confruntă imediat cu o problemă de schimb valutar. În mod evident, această problemă provine din faptul că, în lumea contemporană, internaţionalismul comercial şi financiar coexistă cu naţionalismul monetar.

Ca orice preţ, cursul de schimb se formează pe o anumită piaţă (piaţa valutară) prin confruntarea forţelor acestei pieţe: cererea şi oferta (de valută).

La fel ca în cazul oricărei alte pieţe, cererea şi oferta variază în timp: cursul de schimb este, deci, o mărime dinamică, înregistrând adesea fluctuaţii importante. Ca urmare a acestor oscilaţii, există posibilitatea ca un operator să cumpere o anumită monedă la un preţ ridicat, iar apoi să constate că preţul respectiv scade – sau invers.

Eventualitatea unei pierderi la un contract de import-export sau la un acord de cooperare economică internaţională, de plăţi, la o convenţie de credit extern etc., ca urmare – după caz – a devalorizării sau deprecierii valutei de contract, respectiv a revalorizării sau reprecierii acestei valute, care s-ar produce în intervalul de timp dintre data încheierii acordului şi data încasării sau plăţii în valută se numeşte risc valutar (Kiriţescu, 1998, în Cerna, 2009). Având în vedere că riscul valutar este inerent oricărei operaţiuni de schimb valutar, problema care se pune este cea a cauzelor care îi fac totuşi pe agenţii economici să utilizeze monede străine, în pofida riscului amintit.