Moneda și sistemul monetar în România

1. Moneda.

1.1.Definiţia monedei.

Cuvântul monedă provine din latinescul “moneta”, care înseamnă “a prevesti, a avertiza”. Conform legendei, prima monetărie romană a funcţionat o vreme în templul de pe Capitoliul din Roma dedicate zeiţei Juno sau Junona (soţia lui Jupiter), care era numită în scrierile vremii Juno-Moneta, plecând de la capacităţile atribuite, de a prezice evenimentele.

Dacă în limba română în prezent întâlnim, aparent contradictoriu, termenii “monedă, monetar şi monetărie”, explicaţia constă în originea lor diferită: cuvântul monedă provine din greaca veche, iar monetar şi monetărie, din limba latină. Deşi în trecut s-a folosit termenul latin monedă (din care derivă termenii „monetar şi monetărie”), Academia Română a recomandat folosirea termenului de monedă.

Moneda este o piesă metalică, de o anumită formă, dimensiune, greutate, dintr-un anumit aliaj, cu puritate prestabilită (cu un anumit titlu), cu însemne specifice, care circulă ca bani într-un areal dat, pe baza unui acord de voinţă sau impusă, fiind emisă (bătută) de către o autoritate monetară. Termenul de monedă se foloseşte în sens larg, de aceea cuprinde: biletele de bancă şi banii de cont, iar astfel, noţiunile de bani şi monedă pot fi considerate ca fiind asemănătoare.

Moneda semnifică banul de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat.

• Moneta de cont, valoare admisă ca unitate în conturile dintre comercianţi, dar care poate să nu fie reprezentată prin piese metalice în circulaţiune.

• Moneta fiduciară, care nu are valoare decât prin convenţiune, ca biletele de bancă.

• Moneta fictivă sau moneta-hârtie.

Moneda în sens restrâns cuprinde: numerarul, depozitele la vedere şi cecurile de călătorie.

Moneda în sens larg cuprinde: alte active, cvasimonetare, fiind ansamblul mijloacelor de plată general acceptate în schimbul de bunuri şi servicii sau în reglarea unei datorii.

1.2.Apariţia şi evoluţia monedei.

Sistemul financiar care există în prezent, nu a apărut peste noapte, fiind rezultatul evoluţiei de-a lungul secolelor, astfel banii reprezentând nucleul. În istoria societăţii româneşti moneda este prezentă în tranzacţii sub forma unor mărfuri obişnuite şi variate. Odată cu raportarea mărfurilor la marfa ce îndeplinea rolul de monedă, exteriorizarea valorii se realiza în acelaşi timp cu schimbul.

1.cele trei milenii de istorie a monedei ne arată că nici un obiect nu este monedă în sine şi că diferitele forme monetare nu ne trimit înapoi doar la o evoluţie a tehnicilor, ci şi la diferite regimuri monetare (înţelese ca reguli de emitere şi de gestiune a monedei).

2.în mod tradiţional, am văyut că se atribuie monedei trei funcţii instrumentale:

• Mijloc de schimb;

• Măsură a valorii;

• Rezervă a valorii;

3.moneda a avut mereu drept consecinţă “o încredere şi o menire socială” (F. Simiand) deoarece ea uneşte între ei contemporanii, dar şi trecutul, prezentul şi viitorul. Ea se împotriveşte unei reguli sociale care exprimă şi întăreşte valorile globale ale societăţii. De altfel orice criză monetară nu poate fi decât reflectarea unei crize sociale.

1.3.Caracteristicile şi funcţiile monedei.

Aflându-se în centrul vieţii economice, moneda, sub toate formele sale, a devenit în prezent un instrument de utilitate economică pentru toti agenţii economici. Moneda prezintă trei caracteristici importante şi anume:

- Moneda apare ca un bun, o marfă şi reprezintă un drept de creanţă;

- Latura juridică a monedei – recunoaşterea oficială a fost şi este necesară pentru ca folosirea monedei să fie accesibilă fără obiecţii din partea persoanelor care o pot deţine, asigurând şi un control asupra circulaţiei monetare.

- Utilitatea monedei ca instrument monetar de schimb decurge din acceptarea generală şi universală a acesteia de către toţi agenţii economici.

Aceste accepţiuni se sprijină pe trei motivaţii:

1. Este fundamentul material, potrivit căruia moneda este un bun cu valoare proprie.

2. Este fundamentul psiho-social, potrivit căruia moneda este acceptată ca instrument de schimb şi de plată. Valoarea ei decurge din încrederea celui care o deţine pentru cel care o emite.