Monografia sistemului bancar din Germania

1.1. Istoric Sistemul bancar din Germania a luat naştere în anul 1619, odată cu apariţia Băncii din Hamburg formată după modelul Băncii din Amsterdam. Mai întâi, aceasta a fost doar o bancă de depozite, mai târziu, începând să efectueze şi operaţiuni de virament. Datorită grijii deosebite cu care se realizau operațiunile bancare, dar și datorită apariției unei monede specifice numită "Marko-Banco“, sistemul bancar german a început să se contureze semnificativ. Sistemul bancar german sporește o dată cu apariția Băncii din Nürenberg, prin unirea acestuia cu Banca din Hamburg. Sistemul bancar german s-a format începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, constatându-se o diferență față de celelalte sisteme bancare prin complexitatea sa structurală, dar și prin puterea băncilor sale, putere dovedită pe la mijlocul anilor 1990. În anul 1995 se găseau aproximativ 3.700 de bănci și mai mult de 48.000 de oficii bancare. Astfel, sistemul bancar al Germaniei este și o să râmână unul dintre cele mai puternice economii bancare din lume.Sistemul bancar german se concretizează prin banca de tip universal, care desfășoară o activitate complexă, asemănată cu sectorul comercial, în formele sale “ en gros” sau “ en detail”.

1.2. Tipuri de instituții Sistemul bancar din Germania este caracterizat printr-o orientare puternică către activitatea bancară de tip universal. Astfel, bancile germane ne pun la dispoziție o gamă mare de activități bancare și financiare, și anume : acordarea de credite ,constituirea de depozite, scontarea titlurilor de credit, asigurarea serviciilor de siguranţă în activităţile de brokeraj şi în cele de încredere, factoring, garanţii financiare şi transferuri de fonduri sau servicii de plăţi precum şi alte tipuri servicii pe care autorităţile în domeniu le recunosc ca fiind servicii.Sectorul bancar al Germaniei este format dintr-un număr mare de instituţii publice şi private de credit. Așadar, în structura sistemului bancar german există următoarele tipuri de bănci, diferite în funcție de statutul juridic și structură:

- bănci comerciale;

- bănci de economii;

- bănci cooperatiste;

- bănci speciale

1.2.1. Băncile comerciale Băncile comerciale sunt, în general, bănci universale de drept privat, acestea fiind orientate spre operațiuni “de gros”, spre industrie. Instituțile ce fac parte din acest grup nu sunt omogene. În ceea ce privește aspectul juridic băncile pot îmbrăca una din următoarele forme : societate pe acțiuni, în comandită pe acțiuni, cu răspundere limitată, sau societate în nume colectiv. Ponderea băncilor comerciale în cadrul sistemului bancar se presupune a fi aproximativ de 25% putându-se încadra în această categorie băncile regionale: Deutsche Bank AG, Dresdner Bank AG, Commerzbank AG. Aceste bănci au ca și caracteristici preluările și achizițiile în participație în alte țări ale Uniunii Europene și o cotă de piață relativă mică pe teritoriul național. La jumătatea secolului al XIX - lea, bancherii privați nu mai puteau face față necesităților financiare ale companiilor industriale de producție, astfel încât au apărut primele asocieri ale fondurilor bancare germane. Criza bancară din 1931-1932 a afectat principalele bănci din Germania : Dresdner Bank AG, Deutsche Bank AG şi Commerzbank AG, astfel forțându-le să se unească din nou între anii 1957-1958, după prima tentativă eşuată la începutul celui de-al doilea Război Mondial. În prezent acestea își desfășoară activitatea sub denumirea de Hausbanks. În băncile comerciale se încadrează băncile private și bancile secundare, precum și băncile regionale (regionalbanken).Băncile regionale sunt bănci comerciale mai reduse din punct de vedere al activității (Berliner Handels sau Frankfurter Bank). La finalul anului 2008 existau 168 bănci regionale.

Printre cele mai importante bănci comerciale se numără: Deutsche Bank (locul 31), BHF-Bank (locul 27), Postbank (locul 22), Bankgesellschaft Berlin (locul 10 in 2000), SEB (locul 34), Baden Württembergische Bank (locul 46), Deutsche Kreditbank (locul 51), Vereins-und Westbank (locul 52), Volkswagenbank (locul 66) si Citibank Privatkunden (locul 73).

Numărul acestor bănci se află într-o continuă scădere. Astfel de la 1406 instituții în 1925 se ajunge la 491 în 1938, iar la sfârșitul anului 1998 numărul acestora ajunge la 50. Cota acestora în totalul activelor operațiilor interne ale băncilor germane este de sub 1%. În 2012,însă, numărul total al băncilor comerciale este de 275.