Monografia Sistemului Bancar Japonez

1.SISTEMUL BANCAR DIN JAPONIA

1.1 ISTORIC

Sistemul bancar din Japonia a luat naștere în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Înaintea acestei perioade au existat instituții financiare în domeniul agriculturii, industriei,

exporturilor etc.

Conform legii bancare din anul 1863 s-au creat mai multe bănci naționale private.Pâna la mijlocul anilor 1970 a fost menținut sub controlul autorităților operațiunile externe ale băncilor nipone, având drept scop mobilizarea resurselor pentru dezvoltările economice multilaterale cu accent pe expasiunea comercială, mai ales spre piețele străine.

În perioada anilor 1980, datorită amplificării creanțelor asupra strainătății, și-au făcut apariția numeroase schimbări în domeniul activității instituțiilor bancare prin intermediul mișcărilor de capital între Japonia și exterior, permițând în același timp și lărgirea operațiunilor monetare ale băncilor.

În anul 1882,a fost înființată banca centrală, aceasta era de statut privat, dar în anul 1942 a fost transformată în bancă cu statut public și privat, având acest statut și în prezent.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea guvernul a creat banca ipotecară a Japoniei și banca de schimb care avea drept scop finanțarea comerțului exterior. Această bancă era cunoscută sub denumirea de Yokohoma. Astfel, la sfarșitul secolului al XIX-lea datorită acestor realizării se putea face distincția între băncile private mici și cele mari.

Marile bănci private erau denumite City Banks (bănci urbane) și erau stabilite în cele mai mari orașe, de aceea ele finanțau ce mai mare parte din industria Japoniei și de asemenea prestau servicii pentru agenții guvernului.

Datorită evaluării greșite a riscului de credit în anii 1980 au fost luate decizii manageriale nepotrivite și astfel au apărut probleme în ceea ce privește activitatea bancară.

Fenomenul de stagnare economică a Japoniei și piața imobiliară, datorită incapacității sale de a prevedea potențialele pericole au dus la o criză bancară la sfarșitul anilor 1990.

În sistemul bancar al Japoniei în 1998 a început o nouă perioadă denumită ”Big Bang” care a propus liberalizarea bancară și dereglementarea în economie. Această nouă perioadă a durat până în anul 2001.

Sistemul bancar japonez se află, în prezent în faza de restructurare, trecând printr-o reorganizare majoră.

Acest proces de restructurare aflându-se în curs de desfășurare necesită o bună intelegere a sectoarelor afacerilor internaționale.

La nivel global, băncile japoneze sunt pe cale să își depășească problemele cu care s-au confruntat în ultima perioadă, mai ales acele probleme ce privesc creditele neperformante. Astfel se constată o revenire în prim plan a băncilor din Japonia.

În prezent, băncile japoneze încearcă să se impună pe marile piețe bancare ale lumii.

1.2 TIPURI DE INSTITUȚII BANCARE EXISTENTE ÎN JAPONIA

În anul 2001, sistemul bancar din Japonia a fost supus unor reforme structurale, majoritatea instituțiilor publice au fost privatizate. Structura sistemului bancar japonez cuprinde:

Băncile comerciale constau în atragerea de depozite, oferta de produse și servicii de plăți și acordarea de credite, având drept obiectiv satisfacerea nevoilor consumatorilor.

Băncile comerciale cuprind 12 bănci principale, acestea având o influență puternică în economia Japoniei, acestea deținand filiale în peste 20 de țări. Exemple de banci comerciale ar fi: Japonia Citibank, Banca Hokkaido, Banca Ashikaga, Banca Sago, Banca Shinsei. Bancile comerciale cuprind si 6 bănci urbane funcționând ca bănci comerciale și oferind servicii bancare cliențiilor corporativi.

Japonia deține 64 de banci regionale care își desfășoară activitățile în zone geografice diferite. 80% din clienții acestor bănci sunt întreprinderile mici și mijlocii, iar depozitele provin de la persoanele fizice într-o proporție de 70%. Aceste bănci au caracter național.

Misiunea băncilor regionale de nivelul II este satisfacerea nevoilor financiare ale corporațiilor, IMM-urilor,persoanelor locale, precum și a celor persoane din sectorul public.

Băncile municipale, 12 la număr, își desfășoară activitatea prin emiterea acșiunilor ce sunt tranzacționate la bursa din Tokyo. În Japonia spre sfârșitul anului 2009 existau 61 de bănci străine.

Băncile de credit pe termen lung sau băncile industriale: au fost create 3 bănci industriale în 1952, pentru a oferi capital pe termen lung industriei, însa în anul 1986 acestea

acordau și credite pe termen scurt.Acestea sunt finanțate prin emiterea de obligațiunii dar și prin acordarea certificatelor de depozit.

Băncile de tip “trust”, 7 la numar, isi desfășoara activitatea în acordand consiliere și servicii de administrare a activelor pentru fondurile de pensii. Acestea furnizează servicii de management financiar dar de asemenea, permit finanțarea industriei pe termen lung.

Bănci ce își desfășoară activitatea pe piața valutară, cuprind: împrumuturi în yeni și în valută acordate companiilor străine și companiilor japoneze,de asemenea,cuprind și tranzacțiile bancare de depozite valutare.

Instituții financiare mici și mijlocii , 71 la numar, își desfășoară activitățile ca și băncile comerciale, specializându-se pe împrumuturi. Aceste instituții pot fi de două feluri: ”Sogo”sunt bănci mutuale și bănci de tip ”Shinkin”, ce sunt reprezentate de instituțiile non-profit.