Monografie

Introducere

1. Caracteristicile economice ale pieței persoanelor fizice și a firmelor

Activitatea bancară se bazează, în principiu, pe acordarea de credite și atragerea de

depozite. Obiectivul fiecărei bănci este de a realiza profit. Satisfacerea cerințelor clienților și

cucerirea unui segment cât mai mare de piață este calea de a obține plus de valoare.

Piața reprezintă locul întâlnirii cererii cu oferta. Aceasta se scindează în două mari

segmente: piața persoanelor fizice, reprezentată de consumatori obișnuiți, întreprinzători

individuali și persoane fizice autorizate și piața persoanelor juridice compusă din IMM și

corporații.

Activitatea de creditare și atragere de depozite depinde, în cea mai mare măsură, de

veniturile populației. Creșterea salariilor persoanelor fizice determină creșterea înclinației spre

consum, ceea ce favorizează contractarea de credite, consumul pe datorie. În perioade de

expansiune monetară, băncile profită de cererea mare de credite și crește oferta, sporind

profiturile. Creșterea veniturilor populației determină consumul de produse și servicii, deci

creșterea vânzărilor firmelor. La o cerere ridicată, firmele sunt tentate să-și extindă afacerile,

solicitând finanțare de la bănci.

Din cele enumerate, rezultă că mecanismul creditării este strâns legat de mecanismul

funcționării întregii economii. Creditul este definit ca operațiunea de achiziționare imediată a

unei sume de bani, în schimbul unei dobânzi stabilite după anumite criterii de către bancă.

Dobânda este deci, prețul achitat de debitor pentru eșalonarea în timp a plății valorii creditului.

2. Miza economică a relației cu clienții

Succesul oricărei afaceri rezidă pe relațiile eficiente legate între antreprenori. Băncile

urmăresc nu doar obținerea profitului, dar și menținerea unei imagini bune pe piață un timp

îndelungat, de aceea unul din obiectivele primordiale este câștigarea încrederii clienților. Or

ceea ce e construit pe încredere aduce întotdeauna prosperitate.

În vederea apropierii activității bancare de agenții economici, băncile încearcă să

surprindă întotdeauna cu produse și servicii cât mai atractive. Mai ales că în ultimii ani numărul

băncilor a crescut considerabil, ceea ce a sporit competitivitatea. Pentru a se evidenția pe piață,

instituțiile de credit tind să fie cât mai inovative în produsele oferite, cât mai comode și

accesibile. Dacă ne referim la servicii, băncile își lărgesc și diversifică tot mai mult pachetele de

servicii.

Pe lângă produse și servicii bancare oferite, majoritatea instituțiilor de credit se implică în

proiecte și programe ce nu țin neapărat de domeniul lor de activitate. Implicarea în activități de

responsabilitate socială adaugă valoare la prezența lor pe piață.

Putem conchide deci, că între bancă și client, prin intermediul creditului, se stabilește o

relație. Cu cât gradul de încredere între acești parteneri este mai mare, cu atât eficiența

sporește în ambele părți.

Capitolul 1. Organizarea sistemului bancar ROMÂNESC

Sistemul bancar poate fi conceput ca un ansamblu de bănci interconectate, care au ca

obiectiv principal acordarea de credite și atragerea de depozite și care se supun reglementărilor

Băncii Centrale.

În România, sistemul bancar este construit pe 2 niveluri:

1. Banca Națională a României

2. Băncile comerciale, organizații cooperatiste de credit și sucursalele de pe teritoriul

României ale băncilor străine.

1.1 Diferitele instituții de credit

Conform noii legi bancare, Ordonanța de urgență nr.99/2006 privind instituțiile de credit și

adecvarea capitalului, în România activează următoarele categorii de instituții de credit:

1. Bănci;

2. Organizații cooperatiste de credit;

3. Bănci de economisire și creditare în domeniul locativ;

4. Bănci de credit ipotecar;

5. Instituții emitente de monedă electronică.

Categoria ”Bănci” se referă la băncile comerciale cărora le revine cea mai mare parte din

activitatea bancară. Termenul de ”bancă comercială” își are rădăcinile încă de la începutul

activității bancare, când aceasta se axa în special pe comerț, clienții principali fiind comercianții.

O definiție dată băncilor comerciale scoate în evidență activitatea de bază a acestora: atragerea

de depozite și acordarea de credite și activități asimilate: operațiuni valutare, plasamente de

titluri financiare, asigurare, etc.

Organizațiile cooperatiste de credit reprezintă instituțiile de credit, persoane juridice

române, care atrag depozite și acordă credite având la bază principiul mutualității, prioritate au

membrii cooperatori și sunt afiliate la Casa Centrală - condiție obligatorie.1 Se deosebesc de

băncile comerciale prin faptul că nu se împrumută de la BNR sau de la alte bănci, având un

circuit închis.

Băncile de economisire și creditare în domeniul locativ sunt instituții de credit care

urmăresc economisirea și acordarea de credite în domeniul locativ pe termen lung. Băncile

contractează credite ipotecare și imobiliare. Activitatea de economisire se referă la suma de

bani pe care clientul o economisește într-un cont la bacă și care se scade din suma dorită a fi

împrumutată, diferența reprezentând creditul locativ.

Băncile de credit ipotecar se axează în principal pe acordarea de credite ipotecare și

emiterea de acțiuni și obligațiuni ipotecare. Se individualizează de alte categorii de instituții de

credit prin faptul că nu atrag depozite.

Instituțiile emitente de monedă electronică sunt autorizate de BNR doar cu respectarea

unor cerințe:

1. Sediul se află pe teritoriul României;

2. Existența unui cadru formal de gestiune a activității de emitere bine definit, care

presupune:

- Proceduri eficiente;

- Acționariat calitativ;

- Capacitate de adaptare la activitățile complexe, etc.2