Monografie BRD- Banca Română pentru Dezvoltare

1. Caracteristicile economice ale pieței persoanelor fizice și a firmelor

Clienții băncilor internaționale sunt foarte asemănători cu cei ai băncilor din România, dar își mai fac prezența și unele tipuri de elemente ce nu sunt suficient de diferențiate și de definite, pentru că băncile nu au suficientă capabilitate de a pune la dispoziție asemenea servicii pentru tipurile diferentiate.

Majoritatea băncilor își structurează categoriile de clienți după strategia pe care o adoptă în ceea ce privește categoriile de clientelă prioritară. Potrivit tipurilor de clientelă se pot identifica fiecărei categorii, segmente caracteristice, printre acestea regăsindu-se și persoanele fizice dar și cele juridice.

Potrivit Noului Cod Civil, persoanele juridice sunt constituite din societățile stipulate în lege, orice entitate legal formată care respectă prevederile acestui articol. Așadar, clienții trebuie să aibă o organizare și un patrimoniu de pe urma cărora să realizeze diferite scopuri morale și licite, conform interesului general. Această categorie mai poartă denumirea de corporate, și fac parte numai persoanele juridice, aici sunt incluși agenții economic ce își desfășoară activitatea în domeniul public dar și în domeniul privat, IMM-urile potrivit acesteia numărul de salariați trebuie să fie ≤ 250, iar cifra anuală de afaceri să fie ≤ 8.000.000 EUR. Totodată și microîntreprinderile aparțin categoriei clienți persoane juridice, în cazul acestora numărul maxim de agenți economici sau salariați să fie 9.

Clienții sunt cele mai importante persoane cu care intră în contact fiecare angajat al băncii. Aceștia au ca fiecare persoană anumite așteptări din partea unei societăți bancare care le conferă anumite drepturi în calitate de client și anume:

1. în urma disponibilului pe care l-a păstrat în cont să obțină dobânda determinate potrivit reglementărilor legale;

2. să își adauge în cont numerar la instituțiile bancare sau prin intermediul viramentelor existente în alte conturi, deschise la instituția bancară sau la alte societăți bancare;

3. să efectueze tranzacții cu sumele disponibile în cont respectând contractul și legislația actuală;

4. după ce și-a achitat la bacă sumele datorate, poate să ceară închiderea contului;

5. de a beneficia în orice moment de un extras de cont în care sunt trecute operațiunile realizate;

6. în condițiile determinate de către bancă, să ceară produse și servicii ce pot fi atașate contului;

7. să aibă acces la produsele și serviciile promoționale în cazul în care a obținut un pachet promotional.

8. să beneficieze de credite în măsura în care se încadrează

2. Miza economică a relației cu clienții

Între bancă și clienți există o relație organizată la nivelul întregii societăți bancare. Fiecare client indiferent de categoria în care se încadrează fie persoană juridică fie persoană fizică are preferințe cu privire la activitatea bancă.

Pentru o colaborare cât mai eficientă între bancă și client este indicat ca ambele părți să stabilească un plan bine gândit, pentru ca scopul să aibă bază bine definite. Clienții trebuie să apeleze la o relație bună de comunicare cu angajații bănci și viceversa, ei trebuie să lucreze precum o echipă.

Între relația dintre bancă și client, pentru a funcționa pe lungă durată și rezultatele obținute să fie satisfăcătoare pentru ambii parteneri trebuie să existe încredere, tocmai acesta este motivul pentru care o bancă prefer să își mențină clienții care i-au adus profit decât să urmărească atragerea altor noi.

Dacă relația dintre cele două părți este una bună, pentru bancă vor apărea mult mai multe avantaje, clientul care pleacă satisfăcut, va împărtăși și altor persoane calitatea serviciilor băncii, urmând ca bancă să ocupe un segment pe piață mult mai mare și profitabil.

Prima persoană cu care clientul intră în contact pentru oferirea unor servicii bancare este consilier bancar, acesta trebuie să folosească un limbaj cât mai plăcut și p înțelesul fiecărei persoane pentru a se face înțeles, deoarece în funcție de cum acesta transmite informația clientul își formează o imagine despre bancă care poate duce de multe ori la riscul de a-l pierde și de a-și forma o imagine negative despre aceasta.

Procesul continuu pe care se bazează activitatea unei bănci este reprezentat de relația dintre bancă și client, clientul este punctual pe care se focalizează personalul băncii, această relație trebuie mereu îmbunătățită pentru ca rezultatele să mulțumitoare pentru ambele părți.

3. Principiile și cadrul legal utilizat în activitatea bancară

Banca Națională a României este cea care supraveghează, reglementează, autorizează și monitorizează activitatatea celorlalte bănci care sunt organizații comerciale cu funcții speciale, care sunt organizate și își desfășoară activitatea îndeplinind anumite reguli specifice. Băncile comerciale își derulează activitatea conform Legii bancare nr. 58/1998. Băncile pentru a-și putea derula activitatea necesită atuorizația legală acestea sunt intermediarii financiari de bază în derularea activităților economice. Activitatea bancară se situează într-o continua dezvoltare, nicio instituție nu are permisiunea de a adopta denumirea de bancă sau alte noțiuni ce dervică de la acest cuvânt.

Conform OUG 99/2006, procesul de activitate bancară presupune atragerea de fonduri sub forma unor depozite din partea publicului , de pe urma cărora să se acorde credite într-un cont propriu. Instituțiilor de credite le sunt premise desfășurarea următoarelor activitități potrivit Art. 18, din OUG 99/2006:

- atragerea de fonduri ce pot fi rambursabile și de depozite;

- procesul de acordare de credite unde sunt incluse cele de: factoring, ipotecare, cele de finanțare a activităților comerciale;

- activitatea de leasing financiar;

- servicii de plată;

- transmiterea de garanții asumarea unor angajamente;

- emiterea în cont propriu și în contul clienților conform condițiilor specificate în lege cu:

a) instrumente de plată precum cecuri, bilete la ordin, cambia, certificate de deposit;

b) opțiuni financiare dar și contracte futures;

c) valuta;

d) instrumente ce au ca fundament rata dobânziii dar și cursul de schimb;

- supravegherea portofoliilor;

- transmiterea monedei electronice;

- tranzactii cu obiecte,metale și pietre prețioase;

Capitolul 1: Organizarea sistemului bancar românesc

Sistemul bancar face parte din sistemul financiar al unei țări, din ansamblul de elemente financiare definit prin legături între componentele sale, care îi conferă un caracter unitar, de sistem.

Putem defini sistemul bancar ca fiind ansamblul instituțiilor, relațiilor, financiar-bancare, normelor, infrastructurilor, tehnicilor ce interacționează în mod complex, cu scopul de a mobiliza sub formă de depozite și distribui sub formă de credite fonduri financiare, precum și de a oferi facilitate, inclusiv sisteme de plăți, pentru diversi agenți economici, financiari sau nefinanciari, inclusiv persoanelor fizice.

1. Diferitele instituții de credit

Sistemul financiar bancar cuprinde o diversitate de instituții bancare clasificate după anumite criterii și domenii de specializare. În practica bancară și în literatură se evidențiază următoarele tipuri de instituții de credit: Banca Centrală, băncile comerciale, cooperative de credit, bănci de economisire, bănci ipotecare, bănci universale și instituția financiară nebancară (IFN).

Banca Centrală este instituția aflată în vârful piramidei, este banca de emisiune, responsabilă de aplicarea politicii monetare într-o țară. Banca Centrală supraveghează și organizează relațiile financiar-monetare ale unei țări, atât pe plan intern cât și în relațiile internaționale. Este instituția economică ce emite moneda națională.