Monopolul - eșec al pieței

Importanta temei in economie

In economiile moderne monopolurile adevarate se intalnesc foarte rar.De obicei,existenta lor este asigurata de puterile publice,care se bazeaza pe o logica diferita de cea a intreprinderii private:nu mai este vorba aici de logica profitului,ci de logica interesului general si a serviciului public.Monopolul pur este,deci,doar un caz limita.Puterea de monopol este privita ca o chestiune de rang si ca fiind invers proportionala cu elasticitatea cererii. Nici un vanzator nu este monopolist in sensul cel mai strict al cuvantului,astfel incat un asemenea caz ramane totusi un mit dupa cum si concurenta pura care presupune o cerere perfect elasticaramane tot un caz teoretic. Globalizarea productiei si a concurentei a redus cu mult numarul monopolurilor sigure care existau pe pietele nationale.Pe termenlung,nici un monopolist nu poate fi sigur ca nu va fi afectat de concurenta unor firme rivale.

Analiza monopolului pur este totusi utila,ba chiar indispensabila,constituind,ca si concurenta pura si perfecta,o situatie reper pentru intelegerea anumitor aspecte concrete de piata. In plus,exista destule situatii particulare de piata care pot fi asimilate modelului pietelor de monopol.

Cap.1.Monopolul-esec al pietei

Cap.1.Monopolul-esec al pietei

În structura oricărei economii de piaţă, după cum s-a putut constata, pe lângă concurenţă, apare şi monopolul, fie ca o replică la concurenţă, fie ca o formă modificată a acesteia. În întelesul obişnuit – luat ca o replică la concurenţă – o întreprindere are situaţia de monopol atunci când ea este unicul producător al unui produs omogen din ramură, în prezenţa unui număr mare de cumpărători. Consecinţa fundamentală este următoarea: preţul nu mai este stabilit, în mod exogen, prin jocul liber al forţelor pieţei, ca în cazul concurenţei perfecte, ci este fixat, împreună cu volumul producţiei, de însăşi firma producătoare. Prin urmare, o firmă pusă în situaţia de a fi monopolistă trebuie să fie singura care oferă produse pe piaţă fără alţi producători concurenţi (naţionali sau străini), iar produsul să nu fie substituibil.

În lumea reală este dificil să se găsească o piaţă care întruneşte exact

condiţiile care definesc piaţa cu structură de monopol.

1. Rareori o piaţă este deservită într-adevăr de o singură firmă;

2. Conceptul de „produs unic” implică faptul că nu există substituenţi,

dar, în realitate, toate produsele au drept concurenţi înlocuitori;

3. Nici o firmă nu are protecţie absolută faţă de concurenţă.

1.1.Clasificarea monopolurilor

Apariţia monopolurilor are la bază mai multe cauze. Totodată, ele îmbracă mai multe forme şi au diferite roluri şi funcţii într-o economie naţională. De aceea apare necesitatea ca încă de la început să se facă o clasificare a acestora, luând ca criterii principale formele monopolurilor şi cauzele care le dau naştere şi care contribuie la dezvoltatea lor. Punerea în evidenţă a principalelor cauze ale apariţiei şi menţinerii monopolurilor într-o economie de piaţă poate consitui de altfel şi o primă explicaţie a apariţiei acestora, domeniilor în care ele se dezvoltă, precum şi formele pe care le îmbracă.