Monopolul și formarea prețului de monopol

CUPRINSUL PROIECTULUI

Definirea monopolului

Mecanismul formarii pretului de monopol

Monopolul cu discriminare de pret

Clasificarea monopolurilor

Conditii comparative în care sunt puse să funcţioneze cele două tipuri de modele – piaţa concurenţială pură şi perfectă şi monopolul

Monopolurile în economia României

Stabilirea şi controlul preţurilor în condiţii de monopol

Cererea către firmă şi încasările

Mecanismul de funcţionare a monopolului

Studii de caz

MONOPOLUL

În structura oricărei economii de piaţă, după cum s-a putut constata, pe lângă concurenţă, apare şi monopolul, fie ca o replică la concurenţă, fie ca o formă modificată a acesteia. În întelesul obişnuit – luat ca o replică la concurenţă – o întreprindere are situaţia de monopol atunci când ea este unicul producător al unui produs omogen din ramură, în prezenţa unui număr mare de cumpărători. Consecinţa fundamentală este următoarea: preţul nu mai este stabilit, în mod exogen, prin jocul liber al forţelor pieţei, ca în cazul concurenţei perfecte, ci este fixat, împreună cu volumul producţiei, de însăşi firma producătoare. Prin urmare, o firmă pusă în situaţia de a fi monopolistă trebuie să fie singura care oferă produse pe piaţă fără alţi producători concurenţi (naţionali sau străini), iar produsul să nu fie substituibil.

Mecanismul formarii pretului de monopol pe termen scurt si al realizarii echilibrului firmei monopoliste

Pentru realizarea obiectivului sau, obtinerea unui profit total cat mai ridicat, ca si firma din concurenta perfecta, monopolistul compara doua serii de date: cele referitoare la costuri, pe de o parte, si cele care privesc incasarile, venitul sau, pe de alta parte. Curbele costurile unitare, cel putin ca forma, nu difera de cele ale unei firme din situatia de concurenta perfecta. In schimb, datele referitoare la incasari difera fundamental.

Curba cererii sau incasarii medii(a pretului de vanzare) si curba incasarii marginale in cazul monopolului

In conditiile concurentei perfecte, asa cum am observat in capitolul precedent, curba cererii bunului pentru fiecare firma era perfect elastica, identificandu-se

Vanzand o bucata, monopolistul incaseaza 55 de unitati monetare (u.m.). Vanzand doua bucati, pretul (incasarea medie) scade la 50 u.m., dar nu numai pentru a doua bucata, ci pentru ambele, astfel incat incasarea totala este de 2 * 50 = 100 (u.m.). Deci, pentrua doua bucata, monopolistul realizeaza o incasare suplimentara (adica incasare marginala) de 100 – 55 = 45 (u.m.), mai mica decat pretul de vanzare (incasare medie) de 50 u.m. De ce? Fiindca, vanzand doua bucati in loc de una, monopolistul isi mareste incasarea totala, pierzand insa pentru prima bucata.

Mecanismul formarii pretului de monopol pe termen lung si al realizarii echilibrului ramurii monopolizate

Pe termen lung,cand monopolistul poate mari numarul uzinelor in care produce bunul respectiv,cresterea productiei si deci a ofertei totale pe piata va trebui sa tina seama de reactia cumparatorilor,manifestata prin variatia pretului de vanzare.De aceea,in realizarea echilibrului pe termen lung este necesara luarea in considerare a costurilor medii,monopolistul urmarind ca oferta sa unica sa nu determine diminuarea pretului de vanzare sub minimul costului mediu al productiei sale,ci, dimpotriva, sa l mentina la un nivel superior,convenabil obtinerii unui profit total ridicat.Pentru aceasta,el poate actiona fie reducand oferta pe piata prin diminuarea productiei sau cresterea stocurilor,fie sporind oferta prin majorarea productiei sau diminuarea stocurilor.

Pana aici s-a presupus ca monopolistul urmareste incasarea unui profit total maxim. Daca insa luam in considerare si alte posibile mobiluri, in functie de natura monopolistului, analiza se complica. Maximizarea profitului total este un obiectiv specific monopolurilor private.Nici acestea insa nu-l pot realiza pe deplin, din cel putin doua serii de motive:

Pe de o parte, avand o imagine nu totdeauna sufficient de exacta asupra cererii de pe piata, monopolistii pot constata postfactum ca sporirea ofertei lor a determinat scaderea pretului de vanzare sub nivelul convenabil lor, provocand astfel diminuarea profitul total asteptat;

Pe de alta parte, monopolurile nu au nici pe departe libertatea deplina de actiune. Ele trebuie sa tina seama de interesele consumatorilor, de opinia publica, fiindca, astfel risca interventia autoritatilor abilitatea ale statului.

In ceea ce priveste situatia monopolurilor publice, doar unele monopoluri fiscale pot urmari maximizarea incasarii totale (cum este de exemplu, monopolului tutunului), desi autoritatea publica trebuie sa tina seama, si ea, de anumite restrictii in special de reactia consumatorilor care au calitatea de