Mutații în dezvoltarea sistemului financiar al Comunității UE

Introducere

Pentru o economie puternică și stabilă este necesar un sistem financiar care să funcționeze corect și eficient. Instituțiile publice dar și agenții economici trebuie să respecte reguli clar stabilite dar și anumite norme în special de activitate și de comportament.

O sustenabilitate a creșterii economice depinde de un sistem financiar vital prin satisfacerea nevoilor financiare atât la angajați cât și la angajatori. Lieratura de specialitate definește sistemul financiar ca fiind:

- Un sistem de relații financiare;

- Un sistem al instituțiilor financiare și al fondurilor financiare;

- Un sistem de a conduce și de a regla acticitatea economică;

- Finanțarea ecnomie;

Pornind de la toate aceste accepțiuni, unii autori au dat o definiție mai completă a sistemuui financiar, ca fiind un ansamblu de norme respectiv tehnici care sunt acceptate în fundamentara unor reglementări de ordin instituțional cu scopul de a organiza, verifica și coordona modul de comportament al țarilor care aparțin de domeniul financiar internațional.

Sistemul financiar mai poate fi definit ca totalitatea piețelor, instituțiilor și instrumentelor care au rolul de a asigura deplasarea resurselor financiare de capital în timp și în spațiu de la cei care le dețin la beneficiarii finanțării.

În cadru sistemului financiar European sunt întâlnite o serie de funcții:

- Promovează eficiența economică: riscuri și costuri scăzute;

- Transferarea fondurilor din domeniile cu pruducție scăzută spre domeniile cu poducție ridicată;

- Plasarea de resurse financiare de la cei care au un excedent spre cei care au un deficit;

La baza formării sistemului financiar European stau la bază câteva etape importante: perioada 1953-1975 a fost marcată de dezvoltarea unui sistem financiar original urmată de perioada crizei finanțelor comunitare din 1975-1988 și încheindu-se cu reforma sistemului financiar al Comunității europene.

Un sistem financiar poate fi considerat consolidat, dacă este capabil, în mod eficient, să atragă și să plaseze fonduri bănești în economie, asigură gestiunea riscurilor financiare, absoarbe șocurile economice negative, în care nu există semne de instabilitate financiară. Criteriile de eficiență ale sistemului financiar se referă la capacitatea sistemului financiar de a îndeplini funcțiile sale într-un mod rentabil, adică să permită alocarea resurselor limitate și utilizarea lor în cel mai productiv mod.

Capitolul I-Sistemul financiar al Comunității Uniunii Europene

Formarea sistemului financiar al comunității europene

După cum am menționat mai sus formarea sistemului financiar al Uniunii Europene are la bază câteva etape importante precum:

- Reforme: măsuile Delor I și Delors II;

- Criza fnanțelor comunitare;

- Perioada de dezvoltare a unui sistem original;

După cel de-al doilea război mondial s-a ajuns la concluzia că este necesară unificarea din punct de vedere economic a instrumentelor bugetare dar s-a avut în vedere și menținerea unui echilibru inter-instituțional. Dezvoltarea unor politici comune a fost un alt factor important însă acest lucru a influențat adoptarea unor măsuri precum:

- Crearea Fondului european de orientare și gestionare agricolă în aprilie 1962;

- Politica de cercetare ce este bazată mai exact pe tratatul EURATOM;

- Consolidarea Fondului social european, creat prin tratatul de la Roma în martie 1975;

- Crearea Fondului european de dezvoltare regională.

În prezent puterea bugetară este în creștere, fiind împarțită între Parlament și Consiliu luând formă de procedură bugetară.

În jurul anilor 1970 cadrul juridic a întâmpinat numeroase probleme, care au dus la apariția crizei finanțelor comunitare din perioada 1975-1988. Apariție acestei crize nu a dus la nimic altceva decât la funcționarea foarte rea a deciziei bugetare, care la rândul ei a fost marcată de diferite incidente.

La baza acestei crize au stat trei tipuri de factori:

1. Un climat conflictual între instituții și între puterea legislativă și cea bugetară;

Acest conflict între instituții a avut la bază inlfuența Parlamentului European care a condus la relații de tensiune cu Consiliul European. Cheltuielile obigatorii și neobligatorii au fost un alt element de discuție.

2. Dezechilibrele bugetare: a vizat în principal situația Regatului Unit în momentul aderării, de aceea mai este denumită și ”problemă britanică”. Pentru a putea rezolva această problemă a fost necesar adoptarea anumitor măsuri: principiul rambursării parțiale a contribuției vărsate de Regatul Unit cu titlu de TVA, compensare prin intermediul cheltuielilor în favoarea Regatului Unit; un al treilea mecanism de compensare decis cu ocazia Consiliului european de la Fontainebleau;

3. inadaptarea creșterii resurselor pentru a putea acoperi nevoile comunitare, în contextul extinderii UE.

Acest factor poate fi explicat prin fenomene precum: drepturi de vamă și prelevări agricole, stagnarea încasărilor de TVA în raport cu activitatea din economie, amplificarea cheltuielilor;