Mutații în evoluția și în structura comerțului pe plan internațional

CARACTERISTICI ŞI TENDINŢE ÎN EVOLUŢIA ŞI STRUCTURA

COMERŢULUI INTERNAŢIONAL CU BUNURI ŞI SERVICII

Dacă în perioada postbelică schimburile comerciale internaţionale au înregistrat anumite caracteristici (cel mai înalt ritm de creştere comparativ cu perioadele anterioare, devansarea ca ritm de creştere a PIB mondial şi a producţiei mondiale industriale şi agricole), în perioada actuală, acestea se caracterizează printr-o evoluţie marcată de perioade de creştere mai lentă, urmate de perioade de scădere determinată de factori extrem de variaţi şi dinamici a căror evoluţie este destul de greu de anticipat. De cele mai multe ori evoluţiile prognozate de specialişti au fost contrazise de realitatea economică a zilelor noastre.

NECESITATEA MODERNIZĂRII COMERŢULUI INTERNAŢIONAL

Evoluţia comerţului internaţional în perioada 1996-2005 a fost influenţată de numeroşi factori aflaţi într-o permanentă schimbare:

-Fenomenele economice complexe din economia mondială.

Creşterea preţului petrolului a avut efecte din cele mai diverse pentru economiile sensibile la şocurile petroliere. Dacă în 2002 preţul mediu mondial al unui baril de petrol a fost de 24,36 dolari, la sfârşitul lunii februarie 2006 acesta a ajuns la 29,56 dolari pe baril. Pentru economia americană ameninţată de reducerea rezervelor de benzină, creşterea preţului petrolului are efecte negative: creşterea preţurilor produselor, afectarea industriei constructoare de maşini, a transporturilor aeriene, în general, diminuarea ritmului de creştere economică. Pericolul apariţiei unor noi atentate teroriste se menţine la cote ridicate (mai ales după exploziile de la Madrid). Aceste aspecte reduc încrederea ţărilor participante pe piaţa petrolieră influenţată puternic de creşterea cererii de petrol a Chinei şi a altor state

asiatice cu rate ridicate de dezvoltare. Între 2002 şi 2004 economia chineză aflată în plină expansiune, a devenit principalul pol de creştere a cererii mondiale de energie, influenţând incontestabil asupra evoluţiei preţului petrolului. Se pare că rezervele de petrol ale lumii sunt concentrate în zone caracterizate de o mare instabilitate politică: Irak, Nigeria,Venezuela. Apar „noi” ţări exportatoare: Rusia (devenită cel mai mare exportator de petrol,depăşind Arabia Saudită), Azerbaidjan, Kazakhstan, Angola.La 45 de ani după crearea sa, OPEC (Organizaţia ţărilor exportatoare de petrol), se pare că a pierdut întreaga influenţă asupra preţului acestui produs, ceea ce a determinat ca orice previziune privind evoluţia acestuia să fie contrazisă de realitatea economică. Toate aceste evoluţii au atras atenţia asupra caracterului epuizabil al resurselor naturale, asupra dimensiunii ecologice a comerţului internaţional.

-Modificarea permanentă a raportului de forţe pe plan comercial.

Comerţul internaţional tinde să fie mai important pentru ţările mai mici (în privinţa numărului populaţiei) înconjurate de ţări vecine cu regimuri deschise spre comerţ, comparativ cu ţările izolate şi cele dezavantajate de costurile de transport ridicate. Cea mai bună cale de a măsura importanţa comerţului internaţional pentru economiile ţărilor lumii este de a calcula ponderea comerţului în Produsul Intern Brut, indicator care reflectă şi gradul de deschidere al economiilor naţionale către pieţele externe. Timp de un deceniu ponderea medie a comerţului intern în PIB pentru toate ţările membre OECD(Organizatia Economica de Cooperare si Dezvoltare ) s-a situat în jurul valorii de 40% . Factorii care explică diferenţele existente de la o ţară la alta ţin de cultura, istoria naţională, politica în domeniul comerţului, în domeniul protejării proprietăţii intelectuale, structura economiei, prezenţa firmelor transnaţionale care dirijează prea mult comerţul intra-firme, etc.

În 2005 media ponderii comerţului cu bunuri şi servicii pentru toate ţările

membre OECD a fost de 45%, iar pentru ţările membre UE de circa 51%. Pentru ţările mici ponderile au depăşit 50% (Austria, Belgia, Rep. Cehă, Ungaria, Irlanda, Luxemburg,Olanda, Rep. Slovacă), iar pentru Japonia şi SUA aceste ponderi au fost de circa 13%. În perioada analizată ponderea comerţului în PIB pentru ţările OECD a crescut cu aprox. 2,5% în fiecare an. Creşteri substanţiale s-au înregistrat pentru Luxemburg, Ungaria şi Belgia, ţări cu mare deschidere spre exterior .

România a înregistrat o pondere a comerţului în PIB de 76,6%, apropiată de cea a Cehiei,Slovaciei, ţări mici aflate în tranziţie care au aderat recent la UE şi ale căror economii naţionale au o mare deschidere spre pieţele externe.

Structura PIB pe ramuri a economiei româneşti s-a modificat semnificativ

după 1990, astfel încât s-a trecut de la o economie bazată pe industrie şi agricultură spre o economie a serviciilor. Efectul restructurării s-a manifestat prin scăderea contribuţiei sectorului industrial la PIB de la 40% în 1990 la circa 27% în anul 2000, după care contribuţia industriei la PIB a rămas la un nivel relativ stabil. În schimb, conform tendinţelor manifestate în alte economii moderne, contribuţia sectorului serviciilor la PIB a crescut de la 26,5% în 1990 la 46,3% în 2000 şi la 48,3% în 2005.

De la un an la altul, ponderea ţărilor în comerţul mondial se modifică, pe

scena schimburilor internaţionale apărând noi câştigători şi perdanţi. De exemplu, SUA trebuie să-şi redefinească relaţiile comerciale cu Rusia, America Latină, sau China. Ţările asiatice au de depăşit încă efectele crizei valutar-financiare. Rusia, ţară mai nou exportatoare de petrol, trebuie să-şi reconsidere relaţiile comerciale cu fostele ţări aflate în zona sa de influenţă şi cu puterile comerciale ale lumii.

-Instituţionalizarea comerţului mondial.

O.M.C.(Organizatia mondiala a comertului) este organizaţia care stabileşte regulile de desfăşurare a comerţului internaţional. Realizările acesteia în domeniul eliminării unor obstacole din calea schimburilor comerciale internaţionale, în negocierea unor tratate multilaterale sunt notabile. Funcţiile OMC sunt îndeplinite de organul suprem de decizie reprezentat de Conferinţa Ministerială care se reuneşte la nivelul miniştrilor comerţului din ţările membre o dată la 2 ani. Printre acestea se numără: organizarea şi desfăşurarea unor noi runde de negocieri comerciale multilaterale, soluţionarea diferendelor comerciale care apar între membrii săi, examinarea periodică a politicilor comerciale ale ţărilor membre, cooperarea cu alte organisme comerciale şi financiare internaţionale (BIRD, FMI, OECD, UNCTAD, PNUD, OMPI), punerea în aplicare a prevederilor acordurilor comerciale multilaterale, etc. Reprezentanţii ţărilor în curs de dezvoltare sunt însă nemulţumiţi de politica promovată de OMC. La fiecare Conferinţă Ministerială au avut loc ample manifestaţii de protest ale unor organizaţii ale consumatorilor sau ale altor organizaţii nonguvernamentale împotriva politicii comerciale promovate de OMC.