Noile Monarhii - Anglia

Noile monarhii. ANGLIA

Secolul al 16-lea a fost descris ca inceputul epocii moderne. Una dintre caracteristicile sale a fost aparitia statelor puternice, centralizate, care erau conduse cu o autoritate nemaintalnita.

Dezvoltarea statelor moderne a fost un proces incet si inegal care s-a desfasurat de-a lungul mai multor secole. Insa pe la inceputul secolului al 16-lea, cateva dintre principalele trasaturi ale acestora existau deja in „noile monarhii” din Vestul Europei, in special in Anglia, Franta si Spania. Fiecare dintre ele avea un suveran, o persoana sau o institutie care, teoretic avea autoritate nelimitata in ceea ce privea promulgarea legilor si conducerea regatului. De asemenea fiecare avea caracterul unei natiuni, ai carei membri erau foarte loiali.

De obicei, cand noilor monarhii le ofereau regatelor lor unitate, eliminand opozitia semi-independenta si grupurile de dezidenta. Parlamentele, institutii suplimentare si de corpuri reprezentative si-au pierdut influenta, la fel ca aristocratia, cu toate ca unii indivizi detineau inca functii inalte. In calitate de consilieri regali si servitori civili, noii oameni ai regelui au instaurat o administratie centralizata si au marit impozitele destinate guvernului si razboaielor.

Statul englez. Anglia a fost exemplul remarcabil al unui nou tip de stat. Dupa Razboiul Rozelor (1455-1485) , coroana engleza a profitat de dorinta poporului de revenire la starea de pace si ordine. Acest lucru a fost realizat de primul monarh din dinastia Tudorilor, Henric al VII-lea (1485-1509), un conducator inteligent care a economisit resursele tarii, oferind coroanei securitate financiara si, in consecinta independenta. „Noii oamneni” ai regelui dominau consiliile regale, armatele private ale nobilimii au fost defiintate si un tribunal regal special ( Star Chamber ) audia cazuri care astfel puteau fi rezolvate de influenta aristocratiei.

In timpul acestei perioade, monarhia Tudor avea sa se bucure de sprijin din partea poporului. Asa s-a intamplat si cu Henric al VIII-lea (1509-1547), desi comportamentul acestuia tiranic a ascuns partial acest fapt.

Astfel, reforma engleza a constat initial intr-o schimbare politica. Cu toate acestea prin dizolvarea ordinelor monarhice, regele a preluat suprafete intinse de pamant, care a fost in cea mai mare parte vandut. Rezultatul a fost crearea unei clase improprietarite, cu un interes deosebit in succesul Tudorilor. Anglia a devenit in intregime un stat protestant sub conducerea regelui Eduard al VI-lea (1547-1553), revenind pentru scurt timp la catolicism in timpul reginei Maria (1553-1558), inainte ca sora sa, Elisabeta I (1558-1603) sa instaureze un regim protestant mai moderat.

Revolutia comerciala

Intre 1500 si 1750, Eruopa de Vest a cunoscut progrese economice si sociale deosebite. Comertul a inflorit, orasele s-au extins, fiind create conditii penrtu revolutia idustriala care avea sa urmeze.

Progresul economic pe plan european a fost foate rapid. Dupa o avansare economica sigura in timpul Evului Mediu, in secolul al 14-lea a urmat un declin global si dezastre. Insa, pana la sfarsitul secolului al 15-lea s-au realizat noi progrese, iar dupa anul 1500, ritmul schimbarilor s-a intensificat. Noile descoperiri geografice au creat noi contacte cu Africa, Asia si cele 2 Americi, provocand schimbari ale centrului de gravitate in Europa. Conducerea economica a fost preluata de statele care aveau acces la Atlantic – Portugalia si Spania, Olanda, Anglia si Franta.

Comertul a dus la aparitia unei clase sociale mijlocii prospere si la cresterea numarului de orase, care au incurajat dezvoltarea unei piete monetare si a unei productii agricole pentru piata, in schimbul celei particulare.

Utilizarea din ce in ce mai mare a banilor si problemele care derivau din aceasta, ca de exemplu inflatia, tindeau sa tulbure ordinea treditionala, iar acest lucru a accentuat procesul prin care relatiile legate de bani ( patron si angajat, cumparator si vanzator ) le-au inlocuit pe cele bazate pe aranjamentele feudale, patronaj si rang.

Ritmul acestor schimbari a variat intr-o mare masura de la o tara la alta. Chiar si in anul 1800, agricultura era inca principala activitate economica aproape in toata Europa. Majoritatea oamenilor lucrau pamantul, iar rangul mostenit si statultul continuau sa reprezinte o sursa de prestigiu si putere. „Revolutia comerciala” insa avut si un inceput asupra calitatii vietii, care a fost simtita chiar si in secolul al 16-lea. Si mai important a fost faptul ca aceasta a pus bazele revolutiei industriale care, incepand in Marea Britanie a secolului18, avea sa transforme Europa si in cele din urma intreaga lume.