Noțiuni generale caracteristicile și clasificarea opțiunilor

În lucrarea dată eu am încercat să studies un produs al pieţii derivatelor şi anume opţiunele

Majoritatea pieţelor financiare se folosesc de facilităţile oferite de contractile opţionale. Inovarea acestor pieţe derivate a fost rezultată în urma mării instabilităţii ratelor de dobînzi, ale preţului acţiunilor şi a cursurilor de schimb. Pe aceste pieţe tranzacţiele se sprijină pe contractele la termen cum ar fi contractile options, futures, forward etc. Aceste pieţe se numesc pieţi derivate, deoarece contractele care sunt negociate au o valoare fundamentală pe cea a instrumentului financiar suport şi permit acoperirea riscurilor şi posibilităţi de cîştig.

Privită ca tehnică generală, opţiunea poate fi definită ca un accord prin care una din părţi, vînzătorul opţiunii vinde celeilalete părţi, cumpărătorul, dreptul darn u şi obligaţia, de a cumpăra un active (marfă, titluri financiare, valută) de la el sau de a-i vinde lui un activ, în anumite condiţii (termen de valabilitate, preţ).

La început opţiunile erau nenegociabile, adică dreptul conferit deţinătorului nu era transmisibil. Aceste contracte opţionale se foloseau de exemplu la bursa de la paris pînă în anul 1989, sub forma drepturilor de vînzare/cumpărare la un anumit preţ a unui active pe piaţa cu lichidare lunară. Cumpărătorul opţiunii plătea un preţ pentru dreptul dobîndit, iar în ziua lichidării contractelor putea să exercite sau să abandoneze opţiunea.

În ultimul timp pe toate pieţele bursiere importante s-au impus opţiunile negociabile, aşa cum acestea au fost concepute la bursele americane, ca titluri financiare derivate. Atractivitatea deosebită a acestor tranzacţii a dus la marginalizarea operaţiunilor cu primă şi a celor cu opţiunele negociabile. De altfel, în mai 1989, Bursa de la Paris, centru tradiţional al operaţiunilor condiţionale de tip european, a renunţat la contractele cu primă şi cu opţiunile nenegociabile. Dezvoltarea şi diversificarea contractelor cu titluri derivate reprezintă o expresie a consacrării la scara internaţională a modelului bursier de tip americam.

1. Noţiuni generale , caracteristicele şi clasificarea opţiunelor.

1.1 Noţiuni generale şi istoria apariţiei

O opţiune este un contract prin care cumpărătorul are dreptul de a cumpăra (opţiunea ’call’) sau de a vinde (opţiunea ’put’) o cantitate de active (marfă , valută sau titluri financiare) la un preţ determinat (preţ de execuţie), în timpul unei perioade certe (numită scadenţă).

Tranzacţiile cu opţiuni se practică de mult timp în lumea comercială Asemenea contracte au fost utilizate pentru prima dată în Olanda , în prima jumătate a secolului XVII-lea , în legătură cu prosperul comerţ cu lalele Un producător care urma să expedieze o cantitate de bulbi cu vaporul încheia , pentru a se proteja împotriva riscului de pierdere a mărfii pe timpul transportului , un contract cu un alt producător privind cumpărarea de la acesta a unei cantităţi de bulbi egală ca volum cu cea expediată , la un anumit preţ , la opţiunea sa Astfel în cazul pierderii îcărcăturii el putea să exercite opţiunea de cumpărare, înlocuind marfa pierdută , iar în cazul în care marfa ajunjea cubine la destinaţie , el renunţa la exercitarea opţiunii Prin urmare , funcţia principală a opţiunii era să asigure acoperirea riscului asociat unei tranzacţii.

În Statele Unite ale Americii primele contracte la termen s-au născut odată cu crearea în 1842 a CBOT (Chicago Board of Trade). Formată din negustorii de grîne , CBOT s-a înfiinţat din nevoia simultană a fermierilor şi a morarilor de a reduce riscurile variaţiilor puternice de preţ datorate recoltelor aleatoare. La debut de sezon , fermierul se putea teme că nu va realiya beneficii şi chiar de a nu-şi acoperi cheltuelile Comerciantul care cumpără la termen o cantitate de grîne , corespunzînd angajamentilor sale , fixa , deasemenea , preţul şi beneficiul său El putea , astfel , să propună la rîndul său clienţilor săi , preţuri relativ stabile Dezvoltarea acestor operaţiuni a atras capitaluri pentru stocarea şi transportul cerealelor , a creat condiţii favorabile pentru crearea pieţei financiare.