Obiective și forme de organizare în audit intern

Capitolul 1. Definiție, obiective și sfera de activitate a auditului intern

1.1. Definirea conceptului de audit

Auditul constituie acel proces desfășurat de către persoanele fizice sau juridice, legal abilitate, întâlnite sub denumirea de auditori, prin intermediul cărora se analizează și evaluează, profesional, informațiile legate de o entitate anume, folosind tehnici și procedee specifice, cu scopul de a obține probe de audit, în baza cărora auditorii elaborează un document, întâlnit sub denumirea de raport de audit, prin apelarea la diferite criterii de evaluare care sunt rezultate din reglementările legale sau din o bună practică recunoscută unanim din domeniul în care și-a desfășirat entitatea auditată activitatea.

Pentru a înțelege mai bine conceptul de audit trebuie făcute următoarele prezicări:

- Procesul de audit, întâlnit și drept misiunea de audit se desfășoară în baza unor standarde atât pe plan național, cât și internațional;

- Auditorii constituie persoanele care au dobândit această calitate potrivit reglementărilor legislației în vigoare;

- Entitatea auditată poate fi reprezentată de: o unitate patrimonială, guvern, departamente ministeriale, programe, acțiuni, tranzacții, operațiuni;

- Analiza informațiilor în cadrul auditului se efectuează în baza mai multor procedee și tehnici din domeniu ce oferă auditorului probele de audit, cu ajutorul cărora își formează opinia;

- Evaluarea și interpretarea rezultatelor se constituie în baza unor referințe contabile identificate, a principiilor de management, respectiv o bună practică managerială.

Potrivit Legislației (Legea nr. 672/ 2002) și a Normelor Generale cu privire la exercitarea auditului public intern, acesta constituie activitatea funcțional-independentă și obictivă, de asigurare și consiliere, gândită așa fel încât să adauge valoare și să aducă o îmbunătățire a entității publice; ajută, de asemenea, entitatea publică să-și îndeplinească obiectivele, printr-o abordare sistemică, evaluează și perfecționează eficența și eficacitatea managementului riscului, a controlului și nu în ultimul rând, a proceselor de guvernanță.

1.2. Obiectivele și sfera de activitate a auditului intern

Conform articolului 3 din Legea 672/2002 principalele obicetive ale auditului intern în România sunt după cum urmează, asigurarea obiectivă și consilierea (se dorește îmbunătățirea sistemelor și activității entității publice) și de asemenea sprijinirea realizării de obiective a entității publice printr-o metodă de abordare sistematică, cu ajutărul căreia se evaluează și se îmbunătățește eficacitatea sistemului de conducere ce are la baza gestiunea riscului, cea a controlului și a proceselor de administrare.

Sfera de activitate a auditului public intern este format din:

- Activitățile sau implicațiile financiare desfășurate de o entitate publică din momentul organizării angajamentelor și până la utilizarea fondurilor de beneficiarii finali sși inclusiv a fondurilor rezultate din asistența externă;

- Instituirea veniturilor publice, autorizarea și stabilirea titlurilor de creanță și nu în ultimul rând, a avantajelor acordate de încasarea acestora;

- Gestionarea patrimoniului public, vânzarea și gajarea sau închirierea de proprietăți publice sau private al statului sau a unei unități administrativ-teritoriale;

- Sisteme de management financiar și control.

Obiectivele și sfera de activitate a auditului intern vizează dimensiunea și structura entității, dar si cerințele conducerii acesteia, de aceea activitățile de audit intern cuprin o gamă de elemente:

- Monitorizarea controlului intern. Stabilirea unui sistem adecvat de control intern constituie responsabilitatea adusă conducerii și necesară o atenție sporită. Auditului inter ăă sunt atribuite o serie de responsabilități precum verificarea controalelor, monitorizarea funcționării acestora, dar și exprimarea în aducerea de îmbunătățiri ale sistemului;

- Verificarea informațiilor financiare și operaționale. Include examinarea mijloacelor utilizate pentru identificarea, măsurarea, clasificarea și raportarea informațiilor și nu în ultimul rând verificarea detaliată a tranzacțiilor, a soldurilor și a procedurilor efectuate;

- Reexaminarea economiei, eficienței și eficacității operațiunilor, precum și a controalelor non-financiare ale entității;

- Verificarea cerințelor externe ale entității în conformitate cu legea, dar si a politicilor și directivelor manageriale cu alte cerințe interne.