Obiectivele Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare

Capitolul 1. Înfiinţarea B.I.R.D. - scurt istoric

Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare, numită Bancă Mondială, a fost creată în martie 1946, îndeplinind decizia adoptată la Bretton Woods în 1944. Principalul său obiectiv în primii ani ai activităţii sale a fost reconstrucţia ţărilor care au suferit de pe urma razboiului, dar mai încolo, în special din 1961, s-a dedicat exclusiv ajutorării pe termen lung a ţărilor intârziate. Oferă împrumuturi şi ajutoare dezvoltării ţărilor cu venituri mijlocii şi mici.

Printre problemele legate de susţinerea procesului de dezvoltare în ţările cele mai sărace, Banca Modială şi Fondul Monetar Internaţional subliniau necesitatea adoptării unei politici specifice, legată de acordarea de asistenţă financiară. Această politică ar trebui a aibă în vedere anumite aspecte şi anume: identificarea căilor de reglare a problemelor datoriei externe prin concentrarea atenţiei asupra acestora, găsirea unor politici potrivite fiecărei ţări prin intermediul cărora să fie susţinută reforma, îmbunătăţirea şi dezvoltarea mecanismului actual de acordare a asistenţei pe cale multilaterală, angajarea eforturilor tuturor creditorilor pentru găsirea celor mai potrivite soluţii în vederea rezolvării problemei datoriei externe.

La înfiinţare, FMI şi BM nu se avea, nicidecum, în vedere influenţarea, în vre-un fel, a politicilor economice ale guvernelor ce aveau să solicite împrumuturi. Ideile ce au stat la baza fondării acestor instituţii nu au avut nimic în comun cu practicile de dirijism economic dur practicate, vreme de peste o jumătate de secol, de aceste instituţii, faţă de statele ce au solicitat ajutor.

Grupul Băncii Mondiale numără cinci instituţii specializate în diverse aspecte ale dezvoltării. Aceste instituţii utilizează expertiza lor pentru a atinge un obiectiv comun: acela al luptei împotriva sărăciei.

• B.I.R.D. – Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare;

• A.I.D.- Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare;

• S.F.I. – Societatea Financiară Internaţională;

• A.M.G.I. – Agenţia Multilaterală de Garanţii a Investiţiilor;

• C.I.R.D.I. – Centrul Internaţional pentru Rezolvarea Dezacordurilor privind Investiţiile.

B.I.R.D. îşi începe activitatea în iunie 1946. Banca a fost creată ca un nou tip de instituţie de plasament internaţional, care sa acorde sau să garanteze împrumuturi pentru reconstrucţie productive şi proiecte de dezvoltare, atat din capitalul propriu, cât şi prin mobolizarea de capital particular. Încă de la început, obiectivul urmărit prin înfiinţarea acestei instituţii a fost de a ajuta la reconstrucţia şi dezvoltarea teritoriilor ţărilor membre, facilitând investiţia de capital. În acest sens, împrumuturile realizate după cel de-al doilea război mondial au avut ca scop în primul rând acordarea de ajutoare pentru ţările slab dezvoltate. Împrumuturile din primii ani de activitate ai Băncii (1946-1947) au fost acordate unor ţări precum: Franţa, Olanda, Danemarca.” Din 1948 B.I.R.D. şi-a concentrat resursele în operaţiunile de împrumut în favoarea ţărilor slab dezvoltate, acordate pe baza unor proiecte, ratele dobânzilor scăzute, scadenţe pe termen lung, nu puteau obţine finanţarea convenţională.”

Capitolul 2. Evoluţia organizării B.I.R.D

Până la începutul deceniului nouă, B. I.R.D. a cunoscut trei tipuri de organizare, care au constituit “tot atâtea soluţii de bază ale unor probleme recurente: dezvoltarea şi menţinerea calităţii activităţii şi obiectivele proiectelor, reconciliind şi integrând aceste obiective lucrărilor economice generale ale băncii şi obiectivelor dezvoltării ţărilor beneficiare de împrumuturi. ”

Iniţial, când Banca acorda foarte puţine împrumuturi şi răspundea doar la necesităţile ce decurgeau din acordarea de ajutoare pentru reconstrucţie, mai rare fiind cele pentru dezvlotare, ea a fost structurată organizatoric pe un singur departament de împrumut. Departamentul avea misiunea de a discuta cu beneficiarii de împrumuturi, de a trata toate cererile de împrumut, de a analiza nevoile de credite, de a determina condiţiile de creditare şi alte chestiuni. Un al doilea department care funcţiona era cel de studii economice, cu menirea rezolvării lucrărilor economice, studierea ţărilor slab dezvoltate etc.

Instituţia şi-a dezvoltat activitatea, mărindu-şi volumul împrumuturilor acordate, precum şi numărul statelor beneficiare, varietatea acţiunilor şi obiectivelor supuse creditării, fiind necesară astfel creşterea numărului de personal şi implicit modificarea structurilor organizatorice anterioare. În acest context, dupa 1952, departamentul pentru împrumuturi se suprimă, în locul lui apar o serie de departamente pentru proiecte şi regiuni. Tot în această perioadă a mai fost creat un departament pentru operaţiuni tehinice (D.O.T.), care a fost transformat mai tarziu în departametul proiectelor, precum şi trei departamente operaţionale, ulterior devenite regionale, câte unul pentru Asia şi Orientul Mijlociu; Europa, Africa şi Australia şi respectiv, cel de-al treilea pentru Emisfera Occidentală. Prin noua organizare a Băncii s-a urmărit disocierea responsabilităţilor în evaluarea proiectelor şi stabilirea mai corectă a oportunităţii acordării împrumuturilor.