Obligațiunile, instrument financiar cu rol determinant în dezvoltarea societăților de persoane și capital

INTRODUCERE

Obligaţiunea este un tilu de împrumut pe termen lung, negociabil, care încorporează un drept de creanţă asupra firmei emitente. Ea este emisă la o rată a dobânzii fixă sau variabilă ( indexată ) în general pentru o perioadă determinată.

Contractarea unui împrumut bancar pe termen mediu sau lung presupune un proces deosebit de complicat de verificare din partea băncii şi mai ales existenţa unei garanţii materiale ( de regulă ipotecă asupra unor bunuri imobiliare ). În schimb, odată ce împrumutul a fost aprobat, firma solicitantă obţine fonduri băneşti fără întârziere pe care le poate utiliza imediat.

Împrumutul obligatar se supune altor reguli, mai simple, dar obţinerea fondurilor băneşti nu va fi sigură decât în momentul în care ultima obligaţiune a fost cumpărată. Plasarea obligaţiunilor este, prin definiţie, incertă.

Dintr-un anumit punct de vedere obligaţiunile se aseamănă cu acţiunile.

Ambele sunt titluri de valori mobiliare negociabile la Bursa de valori şi exprimă un drept al posesorului ei asupra firmei emitente, aceasta fiind singura asemănare.

Acţiunile sunt emise pe timp nedeterminat, în timp ce obligaţiunile sunt emise pe termene bine definite.

Acţiunea exprimă un drept de proprietate asociativă asupra capitalului social, acţionarul neputând însă pretinde firmei emitente restituirea valorii înscrise pe acţiune.

Obligaţiunea este un titlu de credit care conferă posesorului ei dreptul de a pretinde, la scadenţă, restituirea sumei înscrisă pe ea.

Acţiunea conferă posesorului ei dreptul la dividend, dar numai în măsura în care firma emitentă realizează profit şi în conformitate cu hotărârea adunării generale a acţionarilor.

Obligaţiunea asigură posesorului ei o dobândă anuală, independent de profitabilitatea firmei emitente.

În general acţiunea are o valoare mai mare decât obligaţiunea iar în acest context se urmăreşte atragerea în rândul acţionarilor a oamenilor care participă la procesul decizional şi care dau dovadă de un pronunţat spirit de economisire şi chiar de fructificare mai riscantă.

Prin intermediul emisiunii de obligaţiuni, firmele emitente caută creditori şi nu asociaţi, creditorii putând fi chiar şi cei care dispun de mici economii pe care ar dori să le fructifice cu riscuri mici.

CAP .I. SOCIETĂŢILE DE CAPITAL ŞI PERSOANE-CARACTERISTICI GENERALE

I.1 Obiectivul esenţial al societăţilor de persoane şi de capital

În descrierea obiectivului unei societăţi comerciale un rol important îl au conceptele de business, sau afacere.

În dicţionare, enciclopedii sau ghiduri practice, noţiunile amintite sunt prezentate în mod diferit, de pe diferite poziţii, astfel încât imaginea obţinută este adeseori contradictorie, unii autori identificând conceptul de business cu cel de afacere, alţii tratând diferit cele două noţiuni.

Cei mai mulţi autori definesc noţiunea de business sau de afacere ca şi acţiunea de cumpărare în scopul revânzării, respectiv orice organizaţie care produce, cumpără şi vinde utilităţi sau asigură felurite servicii în scopul producerii profitului, desfăşoară un business.

Caracteristicile definitorii ale noţiunii de business sau afacere sunt asigurate de operaţiunile de cumpărare în vederea revânzării, indiferent de faptul dacă între cele două momente se interpun sau nu fazele de simplă depozitare sau, şi de prelucrare. Este esenţială înţelegerea că scopul business-ului îl reprezintă obţinerea profitului.