OMV - abuzul de poziție dominantă

Marile carteluri slabesc sanatatea unei economii. Jocul ocult al granzilor dintr-o industrie, aparent performanta, omoara ideile, ridica bariere si distruge concurenta. Rezultatul este acelasi peste tot în lume: profituri uriase pentru doi-trei isteti si un ocean de consumatori neputinciosi. Mecanismul de punere pe picioare a unui astfel de joc pare simplu. Se aduna câtiva grei la o masa si încep sa îsi împarta piata, sa fixeze preturile si nivelul productiei si pun la cale strategia de trucare a licitatiilor. Fara documente, fara dovezi. Caz tocmai bun de o ancheta politieneasca. Si nu este singurul exemplu de practica anticoncurentiala. O companie ajunge, din varii motive, sa detina monopol pe o anumita piata si fara nicio justificare mareste preturile.

Fenomenul, numit abuz de pozitie dominanta, este aspru sanctionat de legislatia antitrust. Dar cine pândeste si cine anihileaza toate aceste practici? În Uniunea Europeana investigatiile le face Comisia Europeana, iar în România Consiliul Concurentei. Responsabilitatea acestor institutii este enorma pentru ca sanctiunile aplicate membrilor dovediti ai unor carteluri, în speta companii, pot merge pâna la 10% din cifra de afaceri. Si în multe situatii sunt penalizate corporatii care misca economii întregi.

Concurenta si comertul interstatal in cadrul U.E pot fi afectate in sens negativ nu numai de carteluri, ci si de catre pozitiile dominante.

Din aceasta cauza s-a avut in vedere controlarea pozitiei economice puternice a celor capabili de a domina piata, concomitent cu urmarirea avantajelor decurgand dintr-o asemenea pozitie.

Pozitia dominanta este situatia in care o societate comerciala dispune de o asemenea putere economica incat poate obstructiona concurenta pe piata pe care actioneaza. Practic, societatea detine o pozitie pe care exercita o puternica influenta asupra conditiilor de concurenta si actioneaza fara a tine cont de acest lucru, manifestandu-se de o maniera incorecta, fie la nivelul preturilor practicate (prea mici sau prea mari), a conditiilor de comercializare sau a modului in care isi trateaza consumatorii.

Aceste aspecte au fost lamurite prin definitia data de Curtea de Justitie in hotararea pronuntata la 14 februarie 1978 in cauza United Brands contra Comisiei: o pozitie de putere economica pe care o detine o intreprindere si care ii permite sa afecteze concureta efectiva de pe piata relevanta printr-un comportament apreciabil independent fata de concurentii, de clientii si in ultima instanta, fata de consumatorii sai.

Principalul indicator al dominatiei este nivelul ridicat al cotei de piata, dar nu se poate neglija nici slaba putere economica a concurentilor, absenta concurentei latente, controlul resurselor si tehnologiei sau existenta unei retele dezvoltate de vanzari.

Sunt considerate abuzuri de pozitie dominanta:

- impunerea directa sau indirecta de preturi sau conditii comerciale incorecte;

- limitarea productiei, a pietei sau a dezvoltarii tehnologice in detrimentul consumatorilor;

- efectuarea de tranzactii echivalente in conditii diferite pentru parti diferite; fortarea celorlalte parti implicate intr-un contract sa accepte obligatii suplimentare ce nu fac parte din contract.

Prin hotararea Art. 82 al Tratatului C.E din 13 februarie 1979, pronuntata in cauza Hoffman-La Roche, Comisia, Curtea de Justitie a aratat ca abuzul de pozitie dominanta este un concept obiectiv, constand in : recurgerea la metode diferite de acelea care creaza conditiile unei concurente normale intre produse si servicii pe baza tranzctiilor operatorilor comerciali, avand ca efect scaderea nivelului de concurenta pe o piata deja perturbata de prezenta societatii comerciale respective.Pentru constatarea abuzului nu se cere existenta vreunui element intentional, abuzul trebuie doar sa afecteze concurenta. Efectele se pot produce atat pe piata unde s-a produs abuzul, cat si pe o piata conexa cu prima.

Comisia si Curtea de Justitie au identificat o serie de alte forme de practici abuzive pe langa cele principale, enuntate chiar in Tratatul C.E:

- discriminarea prin preturi stabilite pe zone geografice, returnarea unor sume pentru fidelitate ce impiedica clientii sa obtina produse de la furnizori concurenti;

- reducerea preturilor in scopul eliminarii concurentei, refuzarea nejustificata a furnizarii ce poate duce la eliminarea concurentei, refuzarea acordarii de licente.

Pentru a determina daca o întreprindere este sau nu într-o pozitie dominanta, se judeca în primul rând cota de piata detinuta (care trebuia sa fie mai mare de 50%). Când întreprinderea ocupa 70-80% calificarea de pozitie dominanta este facuta automat.

Sanctiuni:

In cazul incalcarii Art. 82 Comisia poate impune prin decizie intreprinderilor si asociatilor de intreprinderi amenzi ce pot varia de la 1000 lei la 1.000.000 de euro, ori chiar intr-un cuantum mai mare insa nedepasind 10 % din cifra de afaceri realizata pe parcursul exercitiului comercial al anului precedent.

Exista doua categorii de amenzi.

- Prima categorie se refera la fapte comise in timpul desfasurarii procedurii pentru constatarea pretinselor incalcari ale regulilor comunitare de concurenta. Ele au un cuantum mai redus prin raportare la gravitatea generala mai scazuta a abaterilor.

- A doua categorie se refera la incalcarea regulilor de concurenta constatate. Au un cuantum mai mare datorita gravitatii faptelor de incalcare de concurenta afectand buna functionare a pietei comune.

Limitele superioare pentru amenzi se aplica in acelasi mod acordurilor si practicilor concertate ca si deciziilor asociatilor de intreprinderi.