Operațiunile active ale băncilor

1. Plasamentele băncii

1.1. Investiția - elemente generale

Orice companie poate fi privita ca o suma de proiecte de investiţii, unele implementate în trecut, altele realizate recent, cele mai multe încadrându-se într-o anumită strategie urmărită de companie. Menţinerea sau schimbarea specificului activităţilor sau a centrelor de profit face parte din progresul continuu de regenerare a companiilor, urmărindu-se supravieţuirea sau progresul într-un mediu dinamic, conferind investiţiilor un loc privilegiat şi în acest sens.

Investiţia poate fi definită din mai multe unghiuri de vedere, luând în considerare accepţiunea acesteia, de „renunţare la o satisfacţie imediată şi sigură, în schimbul unei speranţe al cărei suport sunt resursele investite„.

Noţiunea de investiţie, într-o accepţiune mai largă, este sinonimă cu: alocare, plasare, dotare, iar într-un sens mai restrâns (financiar-contabil) reprezintă o cheltuială făcută pentru obţinerea de bunuri materiale de valoare mare şi durată de folosinţă îndelungată.

Tendinţa generală a dezvoltării sistemului bancar în practica internaţională constituie universalizarea activităţii bancare, în special a celei de investiţii ce se exprimă în extinderea prezenţei lor pe piaţa valorilor mobiliare şi diversificarea activităţii pe această piaţă În ultimii ani băncile au devenit operatori principali ai pieţei financiare. Băncile deţin practic tot volumul valorilor mobiliare de stat, îndeplinesc funcţia de market-maker pe această piaţă, joacă un rol foarte activ pe piaţa valorilor mobiliare corporative.

Pentru bănci, depozitele clienţilor reprezintă o sursă majoră de fonduri, iar aceste fonduri pot fi utilizate pentru acordarea de credite. Dobânda plătită de cei care au luat creditele, constituie o sursă care poate fi utilizată în două parţi: pentru acoperirea costurilor şi pentru creşterea profitului băncii. Fără profit băncile nu ar putea să acţioneze cu succes, să facă investiţii şi să se dezvolte. Din această cauză, procesul investiţional este un aspect vital al activităţii bancare, şi totodată o componentă a acesteia, în calitate de intermediar financiar în cadrul unei economii de piaţă.

Pentru a-şi maximiza caştigul din investiţii (plasarea fondurilor), pentru a nu periclita lichiditatea fondurilor şi siguranţa depozitelor clienţilor, băncile au nevoie de informaţii precise şi la zi. Aceste informaţii, pentru a fi utile, trebuiesc primite, monitorizate şi actualizate periodic, dar totodată trebuiesc să fie corecte, având o semnificaţie economică.

Există numeroase tipuri de investiţii în care băncile pot sa-şi plaseze fondurile. Instrumentele investiţionale diferă în funcţie de rata câştigului, scadenţă şi riscul pe care îl impune. Procesul selectării tipurilor de investiţii are scopul de a maximiza câştigul şi a minimiza riscul.

1.2. Principii ale procesului investițional

Succesul băncilor în plasarea de fonduri, depinde de următorul concept de program investiţional, care are în vedere urmatoarele aspecte:

→respectarea legalităţii;

→siguranţa investiţiilor;

→asigurarea lichidităţii;

→profitabilitatea;

→riscul;

→perioada de timp;

→rezervele de capital.

Aceste cerinte trebuie luate în considerare pentru întreaga gama de investitii pe care o realizeaza o banca. Astfel, riscurile pe care le presupun plasamentele pe termen lung, cu câstiguri mari, trebuie sa fie eliminate, pe cât posibil, prin diferite tehnici de garantare (la fel si pentru investitiile pe termen scurt, chiar daca acestea comporta rate ale câstigului mai mici).

Portofoliul de investitii al bancilor trebuie sa asigure un echilibru între fondurile plasate pe termen scurt, pe piata monetara, si cele investite în instrumente financiare, pe termen mediu si lung, pe piata de capital.

Respectarea legalităţii

Respectarea legalităţii vizează aspectele tehnice priviind gestiunea activului băncii şi protecţia legală a portofoliului de investiţii.

Conform Legii nr. 227/2007, băncilor li se impune respectarea unor cerinţe fundamentale privind plasamentele, dintre care:

• respectarea nivelului minim de solvabilitate de 8%;

•împrumuturile acordate unui singur debitor nu pot depăşi 20% din totalul fondurilor proprii ale băncii;

•băncile nu pot acorda credite garantate cu propriile acţiuni sau condiţionate de vânzarea sau cumpărarea propriilor acţiuni;

•respectarea nivelului minim de lichiditate determinat în funcţie de scadenţele creanţelor şi angajamentelor băncii;

•valoarea creditelor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca sau cu personalul acesteia, inclusiv familiilor acestora, nu pot depăşi 20% din valoarea fondurilor proprii ale băncii.