Operațiunile pasive ale instituțiilor de credit

Cap.1 Tipuri de operaţiuni ale instituţiilor de credit

La nivelul instituţiilor de crdit se desfăşoară trei mari tipuri de operaţiuni:

→ operaţiuni pasive

→ opetraţiuni active

→ operaţiuni desfăşurata în afara bilanţului

Activitatea unei bănci începe cu atragerea de resurse, regăsite în partea de pasiv a bilanţului, cuprinzând fondurile proprii şi resursele atrase.

Operaţiunile pasive reprezintă pentru instituţia de credit operaţiunile de atragere şi constituire a resurselor. Principalele operaţiuni pasive sunt:

- constituirea capitalului social şi a fondurilor proprii.

- atragerea de depozite de la persoane fizice şi juridice;

- împrumuturi primite de la clientela bancară şi nebancară;

Resursele băncilor sunt constituite din:

• resurse proprii

• resurse atrase

Resursele proprii, din punct de vedere al gradului de stabilitate cuprind:

• resurse stabile care pot fi plasate pe termen lung şi care sunt constituite din:

- capitalul social cash,

- fondul de rezervă,

- primele legate de capitalul social varsat.

• resurse temporare care pot fi plasate pe termen foarte scurt şi scurt, constituite din:

- rezerva generala pentru riscul de credit,

- provizioanele pentru riscul de credit,

- dividendele de plata,

- impozitele constituite până devin exigibile.

Practic,resursele proprii au o pondere neînsemnată în investitiile făcute de bancă.

Resursele atrase constituie partea cea mai activă din resursele băncii, practic, pe seama acestora banca işi poate îndeplini functia de investiţii în economie.

Fondurile proprii ale unei banci sunt formate din următoarele categorii de capital:

• capitalul propriu;

• capitalul social;

Capitalul propriu se compune din:

- capitalul social vărsat;

- primele legate de capital, integral încasate;

- rezervele legale;

- rezerva generală pentru riscul de credit;

- rezervele din influenţe de curs valutar aferente aprecierii disponibilităţilor în valută reprezentând capital social în valută;

- rezervele constituite din prime legate de capital şi repartizări din profitul net;

- rezervele din diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului;

- fondul imobilizărilor corporale;

- fondul pentru creşterea surselor proprii de finanţare;

- fondurile constituite de bănci;

- rezervele statutare;

- rezultatul reportat reprezentând profit nerepartizat;

- rezultatul net al exerciţiului financiar curent reprezentând profit;

- fondurile cu caracter permanent puse la dispoziţia unităţiilor proprii din străinătate;

Pentru determinarea nivelului capitalului propriu se vor deduce următoarele elemente:

- sumele reprezentând contravaloarea acţiuniilor proprii răscumpărate în vederea reducerii capitalului social;

- valoarea neamotizată a cheltuielilor de constituire;

- valoare netă a fondului comercial;

- sumele din profitul net al exerciţiului financiar curent reprezentând dividende, participarea personalului la profit şi cota de participare a managerului la profit, precum şi reprtizările la alte fonduri;

- sumele reprezentând cheltuieli de repartizat şi cheltuieli înregistrate în avas,

care urmează a se suporta eşalonat pe cheltuieli în perioadele sau în exerciţiile financiare viitoare;

- rezultatul reportat reprezentând pierdere neacoperită;

- rezultatul net al exerciţiului financiar curent reprezentând pierdere;

- repartizarea profitului;

- dotările pentru unităţile proprii din străinătate.

Capitalul suplimentar se compune din:

- alte rezerve decât cele incluse în capitalul propriu;

- datoria subordonată;

- subvenţiile pentru investiţii;

- diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului.

Cap.2 FONDURILE PROPRII

Fondurile proprii reprezintă garanţia solvabilităţii băncii, determinând riscul maxim pe care şi-l poate asuma o bancă în angajarea resurselor sale.

Pentru desfăşurarea activităţii în condiţii de normalitate cu asigurarea respectării cerinţelor minime reglementare, societăţile bancare sunt permanent preocupate de sigurarea volumului necesar de fonduri proprii.Fondurile proprii ale unei bănci sunt formate din acele resurse aflate la dispoziţia acesteia cu caracter permenent şi durabil.

Importanţa determinării fondurilor proprii pentru activitatea unei bănci, precum şi necesitatea asigurării unei supravegheri permenente şi eficiente a activităţii fiecărei bănci au determinat Banca Naţională a României să reglementeze componenţa fondurilor proprii, metodologia de calcul al fondurilor proprii şi să stabileasca cerinţele minime pe care trebuie să le îndeplinească societăţile bancare la nivel individual, dar şi accepţiunea noţiunii de fonduri proprii la nivel consolidat.

Fondurile proprii ale unei societăţi bancare sunt formate din acele elemente patrimoniale care răspund următoarelor cerinţe: sunt utilizabile în orice moment şi cu prioritate pentru a absorbi eventualele pierderi, nu implică costuri fixe pentru societatea bancară în cauză, sunt efectiv puse la dispoziţia acesteia şi sunt integral plătite.