Opțiuni privind implementarea unui sistem de taxe de mediu în România în condițiile actuale

1. Introducere

Resursele naturale mondiale sunt limitate iar contributia la conservarea si refolosirea resurselor existente este mai mult decit o buna politica civica, este exact ceea ce trebuie facut.

Dezvoltarea durabila este o strategie prin care comunitatile cauta cai de dezvoltare economica, beneficiind de mediul inconjurator care aduce beneficii calitatii vietii. A devenit un ghid important pentru multe comunitati care au descoperit ca modurile de interpretare traditionale de planificare si dezvoltare creeaza, mai mult decat rezolva, probleme de mediu inconjurator sau sociale. Acolo unde interpretarile traditionale pot conduce la aglomerare, extindere, poluare si consumul excesiv de resurse, dezvoltarea durabila ofera solutii reale si de durata care ne consolideaza viitorul.

Prin transformarea reziduurilor in resurse utilizabile, reciclarea ofera o modalitate de administrare a reziduurilor solide reducand poluarea, conserva energia, creaza locuri de munca si dezvolta industrii manufacturiere mai competitive. La fel ca si deversarea reziduurilor in zone special amenajate sau arderea lor in incineratoare, reciclarea costa si ea bani. Cointeresarea societatii in reciclare presupune o constientizare deplina a beneficiilor si costurilor economice si de mediu ale reciclarii, comparativ cu consumurile unilaterale de resurse si stocarea produselor uzate in zone special amenajate sau arderea lor in incineratoare. Cand se iau in considerare toti acesti factori, devin evidente avantajele reciclarii.

Resursele unui tari reprezinta o problema primordiala.

La nivel national acestea au in componenta: resursele autoritatilor si institutiilor publice, resursele intreprinderilor publice si private, resursele entitatilor organizatorice fara scop lucrativ, resursele populatiei.

Datorita cresterii necesitatilor de ordin public, a cheltuieilor publice, este necesara o cunoastere a factorilor de influenta a resurselor financiare, de ordin: economic(legat de evolutia produsului intern brut pentru o eventuala majorare a prelevarilor obligatorii,), monetar (masa monetara, credit, dobanda, pret), social (redistribuirea resurselor in raport cu anumite cerinte), demografic (populatie activa, contribuabili, etc), politic si militar, financiar (prin dimensiunea cheltuielilor publice influentate de ceilalti factori, deficitul bugetar etc.).

Din punctul de vedere al continutului economic, principalele categorii de resurse financiare sunt: prelevarile obligatorii (impozite, taxe, contributii, varsaminte), resursele de trezorerie, resursele provenind din imprumuturi publice, emisiunea monetara.

Agentia Nationala pentru Protectia Mediului este institutia de specialitate a administratiei publice centrale, aflata in subordinea Ministerului Mediului cu competente in implementarea politicilor si legislatiei din domeniul protectiei mediului.

A fost infiintata in anul 2004 intr-o perioada de reforme institutionale majore in domeniul protectiei mediului.

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana a constituit pentru societatea romaneasca un obiectiv strategic fundamental. In baza Hotararii de Guvern nr.459 din 19 mai 2005 privind reorganizarea si functionarea ANPM au fost redefinite functiile si atributiile astfel incat sa se asigure cadrul legal necesar indeplinirii obligatiilor prevazute in Capitolul 22 din Documentul de pozitie. Trebuie mentionat faptul ca prin trecerea agentiilor regionale si judetene pentru protectia mediului din subordinea Ministerului Mediului in subordinea Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului s-a creat cadrul necesar implementarii legislatiei si reglementarilor comunitare la termenele stabilite.

2. Conservarea resurselor naturale

Protectia, conservarea si utilizarea durabila a patrimoniului natural sunt obiective de interes public major si totodata obiective fundamentale ale politicii pentru protectia mediului si ale strategiei nationale pentru dezvoltare durabila. Principala preocupare a autoritatilor in domeniu este de a gasi solutii valide de conservare a resurselor naturale care cuprind resursele regenerabile si neregenerabile respectiv resursele genetice ale biodiversitatii si resursele neregenerabile ale solului si subsolului.

In aceasta conjunctura, Romania ca stat membru al Uniunii Europene isi aliniaza propriul cadru legislativ la legislatia comunitara de mediu, motiv pentru care pana in prezent au fost transpuse o serie de acte comunitare si au fost elaborate o serie de acte de reglementare pentru implementarea procedurilor specifice domeniului. Activitatile de elaborare de strategii sau de implementare de proceduri foarte specifice nu pot fi realizate fara derularea corespunzatoare de proiecte finantate de la bugetul de stat sau de la nivel comunitar sau de alte organisme internationale care prin propria strategie de finantare au identificat deja aceste subiecte ca fiind deosebit de importante pentru a fi implementate in domeniul conservarii resurselor naturale.

La nivel european, Romania detine cel mai diversificat si valoros patrimoniu natural (peste 34000 specii de plante si animale). De-a lungul timpului s-au constituit peste 950 de arii naturale protejate, suprafata totala a acestora insumand circa 7 % din suprafata terestra a tarii. Tara noastra se situeaza mult sub nivelul tarilor europene, pentru care suprafata medie este de 14,24 % si sub nivelul statelor care au aderat in mai 2004 la Uniunea Europeana, a caror suprafata ocupata de arii naturale protejate este de 23,04 % in Estonia, 22,37 % in Slovacia, 21,98 % in Polonia, 19,78 % in Malta, 18,27 % in Cehia, 15,24 % in Letonia, 9,92 % in Lituania, 8,92 % in Ungaria, 8,52 % in Cipru si 7,40 % in Slovenia.