Organizarea activității de marketing la Societatea Comercială Braiconf SA Brăila

1.1.ORGANIZAREA ÎNTREPRINDERII

În literatura de specilalitate există numeroase accepţiuni ale organizării care diferă în anumite privinţe. Aceste accepţiuni pot fi grupate în două categorii ce exprimă concepţii diferite asupra organizării.

O primă concepţie tratează organizarea ca fiind un mijloc de raţionalizare a activităţilor economice, formată în principal din trei domenii: organizarea conducerii, organizarea producţiei şi organizarea muncii. Acest tip de abordare este caracteristic în fostele ţări comuniste. A doua concepţie, ce predomină în ţările dezvoltate occidentale, reduce organizarea la stabilirea organizării de ansamblu a întreprinderii.

Pentru celelalte componente ale organizării, în ţările occidentale şi în S.U.A. se foloseşte mei puţin termenul de organizare. În cazul lor, accentul cade pe metodele cu care sunt abordate şi, ca atare, numeroase probleme organizatorice sunt tratate în strânsă legătură cu metodele şi tehnicile cercetării operaţionale, engineeringului, studiului muncii, metodele psihologice, sociologice, etc.

Ambele abordări au, însă, un caracter incomplet şi o insuficientă rigurozitate în delimitarea şi tratarea problematicii implicate.

ORGANIZAREA FIRMEI constă în stabilirea şi delimitarea proceselor de muncă fizică şi intelectuală, a componentelor acestora (mişcări, timpi, operaţii, lucrări, sarcini, etc.) precum şi gruparea lor pe posturi, formaţii de muncă, compartimente, etc., corespunzător anumitor criterii manageriale, economice, tehnice şi sociale, în vederea realizării în cele mai bune condiţii a obiectivelor previzionate.

De asemenea, se poate spune că organizarea stabileşte elementele componente ale sistemului, variabilele care definesc aceste elemente şi sistemul în ansamblu precum şi legăturile dintre elementele respective în cadrul sistemului şi între acesta şi alte sisteme.

În organizarea firmei, se pot distinge două subdiviziuni principale:

- organizarea ansamblului activităţilor unei unităţi;

- organizarea diferitelor activităţi componente.

Această abordare a organizării firmelor prezintă două avantaje:

- este puternic orientată spre realizarea obiectivelor, raţiunea înfiinţării şi funcţionării firmei;

- asigură luarea în considerare a specificului fiecăreia şi folosirea unor metode şi tehnici corespunzătoare.

Organizarea se exercită sub două forme principale:

- de către manageri, funcţia organizării fiind o parte intrinsecă a procesului de conducere;

- de către persoane sau echipe specializate în acest domeniu.

1.1.1. Organizarea procesuală a întreprinderii

1.1.1.1. Definirea şi componentele organizării procesuale

ORGANIZAREA PROCESUALĂ face parte intrinsecă din organizarea firmelor şi are ca obiect stabilirea şi delimitarea proceselor de muncă fizică şi intelectuală ce trebuie să se desfăşoare într – o firmă, pentru ca rezultatele obţinute într – un sistem de resurse limitate (materiale, umane şi financiare) să fie optime.

Scopul şi rezultatul organizării procesuale îl reprezintă fundamentarea şi normalizarea funcţiunilor, activităţilor, atribuţiilor, sarcinilor şi operaţiilor unei firme.

Funcţiunea firmei reprezintă un ansamblu de procese de muncă omogene, asemănătoare, sau complementare, cu ajutorul cărora se realizează acelaşi obiectiv sau aceleaşi obiective derivate din obiectivele fundamentale.

Omogenitatea, asemănarea sau complementaritea proceselor de muncă desfăşurate în cadrul funcţiunii impune utilizarea de concepte, metode, tehnici şi deci de persoane cu calificare din aceleaşi domenii sau din domenii înrudite.