Organizarea Gestiunii Financiare la AJOFM Iași

1. Organizarea şi funcţionalitatea AJOFM Iaşi

1.1. Scurt istoric

Încă din secolul XII, problemele de muncă şi de asigurări sociale erau reglementate, în ţara noastră de bresle şi corporaţii. După primul război mondial, statul se vede nevoit ca în noile condiţii socio-economice, să înfiinţeze o instituţie care să reglementeze problematica muncii şi să ocrotească interesele lucrătorilor.

Astfel, prin decretul lege nr. 1327 din 29 martie 1920, la propunerea preşedintelui Consiliului de Miniştri, mareşalul Alexandru Averescu, se înfiinţează Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, care avea ca unul dintre principalele scopuri ocrotirea şi organizarea muncii. În timp, atribuţiile care intrau în sarcina ministerului s-au lărgit, ministerul ocupându-se de întocmirea şi aplicarea legislaţiei muncitoreşti, de organizarea plasării, de problema migraţiilor şi a şomajului, de învăţământul muncitoresc.

Denumirea acestei instituţii a cunoscut de-a lungul timpului mai multe variante:

- Ministerul Muncii, Sănătăţii Publice şi Ocrotirilor Sociale;

- Ministerul Muncii, Cooperaţiei şi Asigurărilor Sociale;

- Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale;

- Comitetul de Stat pentru Probleme de Muncă şi Salarii.

În anul 1921, începe să se contureze un cadru legislativ în domeniu, o dată cu apariţia "Legii pentru organizarea plasării", urmată ulterior, de "Legea pentru pregatirea profesională şi exercitarea meseriilor" aparută în 1936, de "Legea pentru stabilirea salariilor minimale în întreprinderile particulare, comerciale şi de transporturi" în 1939 şi de "Codul Muncii" din anul 1950.

Problema forţei de muncă a fost tratată, încă de la început, în cadrul unor direcţii speciale. La înfiinţarea Ministerului Muncii şi Octrotirilor Sociale, existau "Direcţia plasării" şi "Direcţia Meseriilor Învăţământului Muncitoresc". După reorganizarea ministerului şi apariţia în 1921 a "Legii pentru organizarea plasării" s-au înfiinţat "Oficiile de plasare". În 1943 se înfiinţează, în cadrul Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, "Subsecretariatul de Stat al Muncii", care avea în componenţă "Direcţia Pregătirii profesionale a învăţământului muncitoresc şi căminelor de ucenici", "Direcţia Evidenţei plasării şi îndrumării muncitorilor de orice fel, precum şi a invalizilor şi a văduvelor de război", iar ca serviciu exterior, „Cursuri profesionale pentru ucenici" şi "Oficii de îndrumare". Din anul 2001, denumirea instituţiei s-a modificat în Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (MMSS).

În ianuarie 1991, a fost adoptata Legea nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională, act normativ prin care era recunoscută, după mai mulţi ani, existenţa şomerilor în România. Această lege a fost înlocuită, de la 1 martie 2002, cu o lege modernă, europeană, Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Această lege pune accentul pe măsurile active, destinate creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă. Aceste măsuri active stimulează angajatorii să încadreze în muncă personal din rândul şomerilor, dar stimulează şi persoanele în căutarea unui loc de muncă să se încadreze înainte de expirarea perioadei în care sunt îndreptăţite să primească indemnizaţia de şomaj.

Indiferent de forma sub care a funcţionat, Ministerul Muncii s-a ocupat de plasare, pregatire şi îndrumare profesională. Datorită reformei economice, a cerinţelor societăţii şi importantelor schimbări socio-economice apărute după 1990, a fost necesară înfiinţarea unei instituţii care să se ocupe special de plasare, pregătire profesională şi îndrumare şi care să efectueze plăţile băneşti pentru populaţia beneficiară.

Astfel, prin Legea nr. 145/1998 a fost înfiinţată Agenţia Naţională pentru Ocupare şi Formare Profesională, instituţie care şi-a schimbat denumirea în anul 2000 în Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM). Pentru organizarea şi coordonarea activităţilor specifice la nivel judeţean şi a municipiului Bucureşti, ANOFM are în subordine agenţii constituite la nivel judeţean şi la cel al municipiului Bucureşti, unităţi cu personalitate juridică, care pot înfiinţa subunităţi de furnizare a serviciilor de ocupare a forţei de muncă.

Aflată în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Iaşi organizează şi coordonează, la nivel judeţean, activitatea de ocupare şi de formare a forţei de muncă, precum şi de protecţie a persoanelor neîncadrate în muncă.

Activitatea AJOFM Iaşi se desfăşoară în baza Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, modificată în anul 2004 prin Legea nr. 107 având la bază liniile directoare ale Strategiei Europene de Ocupare a Forţei de Muncă. Aceste reglementari au produs schimbări radicale în utilizarea fondului de şomaj prin accentul pus pe politicile de ocupare în scopul creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă şi implicit reducerii şomajului.

Îmbinând măsurile active cu cele pasive şi beneficiind de sumele alocate prin bugetul asigurărilor pentru şomaj, AJOFM Iaşi îşi desfăşoară activitatea axându-se, în principal, pe două direcţii : de popularizare a noutăţilor legislative care au menirea de a crea condiţii mai bune de protecţie socială persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi de atragere efectivă a agenţilor economici pentru a beneficia de facilităţile prevăzute de legislaţia în vigoare.

Pentru realizarea obiectivelor sale, Agenţia Iaşi îşi desfăşoară activitatea cu un numar de 62 de salariaţi. AJOFM Iaşi a înfiinţat şi are în subordine două agenţii locale cu sediile în oraşele Iaşi şi Paşcani şi două puncte de lucru amplasate în oraşele Hîrlău şi Târgu Frumos.

Pentru formarea şi reorientarea profesională continuă a persoanelor aflate în căutarea unui loc de munca, Agenţia are în subordine şi un centru de formare profesională.

Dintr-o instituţie care se ocupa cu plata drepturilor băneşti ale şomerilor, Agenţia s-a transformat într-un furnizor de servicii pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă, în prezent oferind o paletă largă de servicii, cum sunt: consilierea profesională, cursurile de formare profesională, serviciile de preconcediere, medierea muncii, consultanţă pentru iniţierea unei afaceri, subvenţionarea locurilor de muncă în care sunt încadrate persoane din rândul categoriilor defavorizate ale populaţiei.