Organizarea și Funcționarea Băncii Centrale Europene

CAPITOLUL 1. ORGANIZAREA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

1.1. Constituirea Băncii Centrale Europene

Banca Centrală Europeană reprezintă cea mai înaltă autoritate monetară din zona euro, fiind emitentul şi paznicul constituţional al monedei “euro”. Activitatea sa centrală constă în stabilirea ratelor critice pe termen scurt ale dobânzelor, care stabilesc în mod direct ritmul creşterii economice.

Înainte de introducerea monedei “euro” politica monetară în zona euro era formulată de 11 bănci centrale nationale diferite, cu toate acestea întotdeauna existand o colaborare oficială şi neoficială la mai multe niveluri.

Banca Centrală Europeană a preluat autoritatea exclusivă în ceea ce priveşte moneda “euro” la 1 ianuarie 1999 iar cele 13 bănci centrale funcţionează ca membrii subordonaţi ai unui sistem bancar central mai larg şi ajută Banca Centrală Europeană la implementarea politicilor sale. Banca Centrală Europeană şi-a început activitatea la 1 ianuarie 1999 şi este cea mai noua bancă centrală din lume, fiind succesoarea Institutului Monetar European. Acesta a fost instituit ca o etapă a creării unei bănci centrale la nivel european care să gestioneze moneda “euro”. I.M.E. şi-a inceput activitatea în 1994 şi a încetat-o la 1 iunie 1998.

Banca Centrală Europeană îndeplineşte funcţii consultative, colectează informaţii statistice şi deţine un rol important în cooperarea internaţională. Rolul consultativ se manifestă asupra oricărei acţiuni comunitare şi care intră în domeniul competenţei sale. Colectarea informaţiilor statistice se realizează fie în mod direct de la autorităţile competente, fie indirect de la agenţii economici. În acest scop Banca Centrală Europeană coopereză cu instituţii şi organismele din fiecare ţară precum şi cu organismele internaţionale.

Banca Centrală Europeană este o instituţie singulară şi complexă. Este singulară deoarece nici o altă bancă modernă nu a fost creată prin voinţa politica a 15 state dezvoltate în cadrul unui tratat şi este complexă datorită faptului că reprezintă vârful Sistemului European al Băncilor Centrale care influenţează băncile centrale naţionale. Banca Centrală Europeană poate fi considerată o bancă centrală deoarece dupa 1 ianuarie 1999 are obligaţia de a administra sistemul monetar în zona“euro”.

De asemenea joacă un rol important în conducerea politicii economice şi poate să se implice în menţinerea stabilităţii preţurilor şi a resurselor umane. Pe de altă parte Banca Centrală Europeană este şi o instituţie supranaţională întrucât organizează relaţiile monetare între statele membre, ca sistem monetar european care a fost creat în 1979 şi care s-a menţinut până la apariţia monedei “euro”.

1.2. Structura organizaţională a Băncii Centrale Europene

Unităţile organizatorice ale Băncii Centrale Europene sunt grupate pe departamente de activitate, respectiv direcţii generale şi direcţii, formate la rândul lor din servicii şi secţii.

Structura organizaţională reflectă activităţile întreprinse şi poate fi împărţită în procese centrale, care sunt strâns legate de atribuţiile băncii, astfel cum sunt ele definite în tratat, şi procese secundare, care fac posibilă desfăşurarea activităţilor.

Domenii de activitate principale

• Directia Bancnote;

• Directia Generala de Cercetare;

• Directia Generala de Economie;

• Directia Generala de Statistică;

• Directia Generala Operaţiuni de piaţă;

• Directia Generala Relaţii internaţionale şi europene;

• Directia Generala Servicii juridice;

• Directia Generala Sisteme de plăţi şi infrastructura pieţei;

• Directia Supraveghere şi stabilitate financiară;

• Reprezentanţa permanentă a BCE la Washington D.C.

Domenii de activitate secundare

• Cancelaria Comitetului Executiv;

• Directia Audit intern;

• Directia Comunicare;

• Directia Generala Administraţie;

• Directia Generala Resurse umane, buget şi organizare;

• Directia Generala Secretariat şi servicii lingvistice;

• Directia Generala Sisteme informatice.