Organizația mondială a comerțului

Capitolul 1: Organizatia Mondiala a Comertului - introducere

Un sistem economic intr-o lume aflata in plin proces de globalizare nu va putea functiona fara sincope atata timp cat tehnicile de vamuire nu vor fi in mod rapid simplificate, modernizate si adaptate noului context.

De aceea, in tarile civilizate rolul vamii este regandit, dezideratul eliminarii pe cat posibil a formalitatilor vamale si a procedurilor greoaie de vamuire fiind in linii mari realizat.

Existenta unor reguli si discipline convenite urmareste sa evite,in cel mai inalt grad posibil la un moment dat, aparitia unor contradictii majore intre obiectivele diferitelor state , astfel incat promovarea unora sa nu aduca atingeri majore materializarii altora.

Tendinta catre sistemul comercial multilateral este determinata de evolutia adincirii proceselor economice internationale, a interdependentelor in productia si circulatia marfurilor, in cadrul diviziunii internationale a muncii, sub incidenta si impactul progresului tehno-stiintific. In aceste conditii, politicile comerciale promovate de diverse state dobandesc forme, dimensiuni si valente noi.

Existenta unui set de reguli reduce incertitudinea inerenta intr-o lume caracterizata printr-un ritm accelerat al schimbarii, inducand stabilitate si previzibilitate in comportamentul actorilor in sistemului comercial international.

Primul mare efort de adoptare a regulilor care sa guverneze relatiile comerciale internationale a fost facut de unele tari imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, cind a aparut necesitatea crearii unui organism care sa vegheze, sa controleze si sa se implice direct in desfasurarea comertului international. Aceste eforturi au condus la adoptarea in 1948 a Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT), regulile sale aplicandu-se comertului international cu bunuri. In decursul timpului, textul GATT a fost modificat pentru a include noi prevederi, in special pentru a trata problemele comerciale ale tarilor in curs de dezvoltare. In plus, a fost adoptat un numar de Acorduri conexe care detaliaza cateva din prevederile principale ale GATT. Regulile GATT si Acordurile conexe au fost in continuare revizuite si imbunatatite in timpul mai multor runde de negocieri, cea mai importanta fiind Runda de la Uruguay care a durat din 1986 pina in 1994.

RUNDE ALE GATT

Nume Oras Data

I Geneva 1947

II Annecy 1949

III Torquay 1950-1951

IV Geneva 1955-1956

V "Runda Dillon" Geneva 1960-1961

VI "Runda Kennedy" Geneva 1964-1967

VII "Runda Tokio" Tokio 1973-1979

VIII "Runda Uruguay" Geneva 1986-1994

IX “ Runda Doha” Doha 2001-

Succesul obtinut de GATT in micsorarea tarifelor la nivele atat de joase, impreuna cu o serie de recesiuni economice in deceniul lui 1970 si in primii ani ai lui 1980, a impins guvernele la crearea altor forme de protectie pentru sectoarele care se infruntau cu o mai mare concurenta pe pietele exterioare. Inaltele rate ale somajului si numeroasele falimente din timpul crizelor acelor ani au impulsionat guvernele din Europa Occidentala si America de Nord sa creeze noi tipuri de bariere comerciale fara taxe, sa incerce sa incheie cu concurentii sai acorduri bilaterale de distributie a marfii si sa obtina subventii pentru a se mentine pe pozitie in comertul produselor din industria de crestere a oilor. Aceste fapte au micsorat credibilitatea si efectivitatea GATT.

Problema nu se limiteaza la deteriorarea politicii comerciale. La inceputul deceniului lui 1980, Acordul General inca nu raspundea realitatilor comertului mondial cum o facuse in deceniul 1940. In primul rand, acest comert era mult mai complex si important ca in urma cu 40 de ani: era acum in curs "mondializarea" economiei, comertul serviciilor - neagreat de normele GATT - era de mare interes pentru un numar crescator de tari si s-au incrementat si investitiile internationale. Expansiunea comertului serviciilor era si ea legata de noile dezvoltari ale comertului mondial de marfuri. S-a estimat ca normele GATT rezultau deficiente si in ceea ce priveste alte aspecte.