Organizația Națiunilor Unite și deceniile dezvoltării

1. Aspecte introductive cu privire la Organizatia Natiunilor Unite

1.1. Contextul aparitiei Organizatiei Natiunilor Unite

Ideea unui cadru institutional cuprinzator nu este noua. Ea s-a nascut in momentele de criza ale celei de-a doua conflagratii mondiale si viza reconstructie pasnica a lumii dupa razboi.

Creata cu prilejul Conferintei de la San Francisco (aprilie-iunie 1945), cind a fost elaborat si semnat actul sau constitutiv – Carta ONU (26 iunie 1945) – de catre reprezentantii a 51 de state ale lumii (se angajau sa mentina pacea prin cooperare internationala si securitate colectiva), ONU isi incepe activitatea la 24 octombrie 1945. Are sedii la: New York, Geneva, Viena. Astazi, aproape toate natiunile lumii sunt membre ONU: in total 192 de tari. Vaticanul este singurul stat suveran recunoscut care nu este membru ONU. Romania este membra din 14 decembrie 1995.

Principala sursa de finantare a bugetului ONU este contributia statelor membre, nivelul acesteia fiind evaluat de catre Adunarea Generala pe baza recomandarilor Comitetului pentru Contributii (format din reprezentanti ai 18 tari membre).

Criteriul fundamental care sta la baza stabilirii nivelului contributiei fiecarei tari este capacitatea reala de plata a tarii respective. Nivelul maxim al unei contributii este de 22% din bugetul total, iar cel minim este de 0,001%.

Cand statele devin membre ONU, ele accepta si isi asuma obligatiile prevazute in Carta Natiunilor Unite, un tratat international care stabileste principiile de baza ale relatiilor internationale.

Conform Cartei, ONU are patru obiective majore:

- sa mentina pacea si securitatea internationala;

- sa dezvolte relatii de prietenie intre natiuni;

- sa coopereze in rezolvarea problemelor internationale si in promovarea respectului pentru drepturile omului;

- si sa fie un centru pentru armonizarea actiunilor tuturor statelor.

ONU nu este un guvern si nu emite legi. Ofera totusi mijloace pentru rezolvarea conflictelor internationale si pentru formularea de politici in chestiuni care ne afecteaza pe toti. In cadrul Organizatiei toate statele membre – mari sau mici, bogate sau sarace, cu vederi politice si sisteme sociale diferite – au un cuvant de spus si drept de vot egal.

Pe parcursul celor peste 60 de ani de experienta, ONU si-a demonstrat viabilitatea, in special datorita urmatoarelor trasaturi :

- organizatia are un caracter universal, trasatura pusa in evidenta atat de cresterea permanenta a numarului membrilor sai (de la 51 in 1945 la 169 in 1990 si 192 in prezent), cat si de faptul ca activitatea sa acopera ansamblul activitilor umane (politice, economice, culturale, sociale si tehnice);

- organizatia dispune de o structura institutionala cuprinzatoare si, in acelasi timp, isi bazeaza activitatea pe proceduri cu o flexibilitate ridicata.

1.2. Principalele organisme ale Organizatiei Natiunilor Unite

ONU are sase organisme distincte. Cinci dintre ele – Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutela si Secretariatul – au sediul central in New York. Cel de-al saselea - Curtea Internationala de Justitie - isi desfasoara activitatea la Haga, in Olanda.