Orizonturi 2020 Plauzibile sau nu Pentru România

1. Introducere

Conceptul de dezvoltare durabilă a apărut şi s-a dezvoltat în timp, pe parcursul a mai multor decenii, în urma unor dezbateri ştiinţifice aprofundate pe plan internaţional şi a căpătat valenţe politice în cadrul globalizării.

În raportul din 1972 al Clubului de la Roma intitulat ,,Limitele creşterii”(Raportul Meadows), s-a făcut prima semnalare a faptului că evoluţiile economice şi sociale ale statelor lumii şi ale omenirii în ansamblu nu mai pot fi separate de consecinţele activităţii umane asupra cadrului natural. Documentul sintetiza datele privind evoluţia a cinci parametri (creşterea populaţiei, impactul industrializării, efectele poluării, producţia de alimente şi tendinţele de epuizare a resurselor naturale), sugerând concluzia că modelul de dezvoltare practicat în acea perioadă nu poate fi susţinut pe termen lung.

Conceptul de dezvoltare durabilă are ca premisă constatarea că civilizaţia umană este un subsistem al ecosferei, dependent de fluxurile de materie şi energie din cadrul acesteia, de stabilitate şi capacitatea ei de autoreglare.¹ Politicile publice care au la bază conceptul de dezvoltare durabilă urmăresc restabilirea şi menţinerea unui echilibru raţional, pe termen lung, între dezvoltarea economică şi integritatea mediului natural în forme înţelese şi acceptate de societate.

2. Sustenabilitatea în planul Uniunii Europeane

Începând cu Tratatul de la Maastricht (1997), dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv politic al Uniunii Europene. În anul 2001, Consiliul European de la Goteborg a adoptat Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene, căreia i-a fost adăugată o dimensiune externă la Consiliul de la Barcelona (2002). În 2005, Comisia Europeană a demarat un proces de revizuire a Strategiei, însă documentul a evidenţiat şi unele tendinţe cu efect negativ asupra mediului înconjurător, care puteau afecta dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene. Ca urmare, în acelaşi an, şefii de state şi guverne membre ale Uniunii Europene au adoptat o Declaraţie privind principalele linii de dezvoltare durabilă, care încorporează şi Agenda de la Lisabona, revizuită, pentru creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă, obiective ale dezvoltării durabile. După o serie de consultări, Comisia Europeană a prezentat în decembrie 2005 o propunere de revizuire a Strategiei de la Goteborg (2001).

Ca rezultat, Consiliul Uniunii Europene a adoptat în iunie 2006, Strategia reînnoită de Dezvoltare Durabilă, pentru o Europă extinsă.

Strategia UE pentru Dezvoltare Durabilă, reprezintă fundamentul Strategiei Naţionale a României în domeniu, şi se doreşte a fi un mediator între cei ce elaborează politici publice şi opinia publică.

Responsabilitatea pentru implementarea Strategiei revine Uniunii Europene şi statelor sale membre, implicând toate componentele instituţionale la nivel comunitar şi naţional. Este importantă şi o strânsă colaborare cu societatea civilă, partenerii sociali, comunităţiile locale şi cetăţeni pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă.

Strategia urmăreşte patru mari obiective-cheie:

• Protecţia mediului, prin măsuri care să permită disocierea creşterii economice de impactul negativ asupra mediului;

• Echitatea şi coeziunea socială, prin respectarea drepturilor fundamentale, diversităţii culturale, egalităţii de şanse şi prin combaterea discriminării de orice fel;

• Prosperitatea economică, prin promovarea cunoaşterii, inovării şi competivităţii pentru asigurarea unor standarde de viaţă ridicate şi a unor locuri de muncă abundente şi bine plătite;

• Îndeplinirea responsabilităţilor internaţionale ale Uniunii Europene prin promovarea instituţiilor democratice în slujba păcii, securităţii şi libertăţii, a principiilor şi practicilor dezvoltării durabile pretutindeni în lume.

3. Dimensiunea naţională a dezvoltării sustenabile

Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă este singura perspectivă raţională a devenirii naţionale, având ca rezultat implementarea unei noi paradigme de dezvoltare prin confluenţa factorilor economici, sociali şi de mediu.

În scopul dezvoltării durabile, Uniunea Europeană a creat o serie de obiective ţintă, pe care statele membre ar trebui să le atingă într-o anumită perioadă de timp. Astfel s-au creat orizont 2013, 2020 şi 2030, planuri în care sunt prezentate obiectivele ţintă şi modalităţile de acţiune. În cele ce urmează noi vom analiza şansele de reuşită ale obiectivelor impuse României pentru orizont 2020.

3.1 Schimbările climatice şi energia curată

Obiectiv general SDD/UE: prevenirea schimbărilor climatice prin limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, precum şi a efectelor negative ale acestora asupra societăţii şi mediului.

Conform prevederilor Convenţiei-cadru a naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice, schimbările climatice sunt definite ca fiind modificările care pot fi atribuite direct sau indirect activităţilor omeneşti şi care afectează compoziţia atmosferei la nivel global şi se adaugă variabilităţii naturale a climei observate în decursul unei perioade relevante.

Orizont 2020. Obiectiv naţional: Asigurarea funcţionării eficiente şi în condiţii de siguranţă a sistemului energetic naţional, atingerea nivelului mediu actual al UE în privinţa intensităţii şi eficienţei energetice; îndeplinirea obligaţiilor asumate de România în cadrul pachetului legislativ ,,Schimbări climatice şi energie din surse regenerabile” şi la nivel internaţional în urma adoptării unui nou acord global în domeniu; promovarea şi aplicarea unor măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice şi respectarea principiilor dezvoltării durabile.

România trebuie să-şi scadă până în anul 2020 cu 20% emisiile de gaze cu efect de seră, faţă de emisiile din anul 1990. În acelaşi timp, sectoarele non-ETS din România, reprezentate prin sursele mici din sectoarele de energie şi industrie şi din sectoarele transporturi, construcţii, agricultură, deşeuri etc. ar fi posibil să beneficieze de o creştere de 19% a emisiilor de gaze cu efect de seră raportate la anul 2005. Reducerea gazelor cu efect de seră este un obiectiv perfect realizabil, ţinând cont că şi la ora actuală, România se clasează destul de bine în topul european. Dar, acest lucru se datorează poate şi lipsei industriei din ţara noastră, mai bine zis diminuării ei extrem de vertiginos după anii 90.