Parlamentul European

Parlamentul European

Aleşi prin vot direct de cetăţenii europeni, o dată la 5 ani, membrii Parlamentului European sunt reprezentanţii popoarelor Uniunii. Parlamentul este una dintre principalele instituţii europene cu puteri legislative, alături de Consiliul Uniunii Europene („Consiliul”).

Parlamentul are trei roluri esenţiale:

1. dezbate şi adoptă legislaţia UE, împreună cu Consiliul

2. monitorizează alte instituţii europene, în special Comisia, pentru a se asigura că acestea funcţionează în mod democratic

3. dezbate şi adoptă bugetul UE, alături de Consiliu.

Parlamentul European reprezinta, оn formularea Tratatului de la Roma din 1957, "popoarele statelor unite in Comunitatea Europeana". Aproximativ 375 de milioane de cetateni europeni din 15 tari sunt in prezent implicati in procesul de integrare, prin cei 626 de reprezentanti pe care ii au in Parlamentul European. Primele alegeri directe in Parlamentul European s-au tinut in iunie 1979, cвnd, la numai 34 de ani de la terminarea celui de al doilea razboi mondial, popoarele natiunilor Europei, o data destramate de razboi, au mers la urne pentru a alege membrii unui parlament unic. Europenii nu ar fi putut gasi un simbol mai puternic al reconcilierii. Parlamentul European, a carui legitimitate deriva din sufragiul universal direct, este ales la fiecare cinci ani; de-a lungul timpului, el a acumulat constant putere si influenta, printr-o serie de tratate. Aceste tratate, in special Tratatul de la Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din 1997, au transformat Parlamentul European dintr-un organism pur consultativ intr-un parlament legislativ, cu puteri similare cu cele ale parlamentelor nationale. Parlamentul European este singura institutie comunitara care se intilneste si isi tine dezbaterile in public. Dezbaterile, opiniile si rezolutiile Parlamentului se publica in Monitorul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptarea legislaţiei europene

În multe domenii, precum protecţia consumatorilor şi a mediului, Parlamentul colaborează cu Consiliul (instituţia reprezentând guvernele naţionale) pentru a decide asupra conţinutului actelor legislative şi pentru a le adopta. Acest proces poartă numele de „procedură legislativă ordinară” (fosta „codecizie”).

În baza Tratatului de la Lisabona, a crescut numărul domeniilor politice care fac obiectul noii proceduri legislative ordinare. Acest fapt îi conferă Parlamentului European mai multă putere de a influenţa conţinutul actelor legislative în sectoare precum agricultura, politica energetică, imigraţia şi fondurile europene.

De asemenea, este nevoie de avizul Parlamentului pentru o serie de decizii importante, precum aderarea unor noi state la UE.

Controlul democratic

Parlamentul îşi exercită influenţa asupra altor instituţii europene în mai multe moduri.

Când se formează o nouă Comisie, cei 27 de membri ai săi (câte unul pentru fiecare stat membru) nu îşi pot intra în atribuţii fără aprobarea Parlamentului. Dacă nu sunt de acord cu candidatura unuia dintre comisarii nominalizaţi, membrii Parlamentului pot respinge întreaga echipă propusă.

De asemenea, Parlamentul poate solicita demisia Comisiei în exerciţiu. Procedura poartă numele de „moţiune de cenzură”.

Parlamentul îşi menţine controlul asupra Comisiei prin examinarea rapoartelor pe care le redactează aceasta şi prin interpelarea comisarilor. Comisiile parlamentare joacă un rol important în acest sens.

Membrii Parlamentului analizează petiţiile primite din partea cetăţenilor şi formează comisii de anchetă.

Când liderii naţionali se întrunesc în cadrul Consiliului European, Parlamentul trebuie să îşi dea avizul cu privire la tematica inclusă pe agendă.

Controlul bugetar

Parlamentul adoptă bugetul anual al UE împreună cu Consiliul Uniunii Europene.

În cadrul Parlamentului, există o comisie care monitorizează modul în care este cheltuit bugetul. În fiecare an, Parlamentul ia o decizie cu privire la modul în care Comisia a gestionat bugetul în exerciţiul financiar anterior.

Componenţă

Numărul parlamentarilor provenind din fiecare ţară este aproximativ proporţional cu numărul locuitorilor ţării respective. În baza Tratatului de la Lisabona, nicio ţară nu poate avea mai puţin de 6 reprezentanţi sau mai mult de 96.

Componenţa actuală a Parlamentului a fost stabilită, totuşi, înainte de intrarea în vigoare a Tratatului. Numărul deputaţilor europeni se va modifica în viitoarea legislatură. De exemplu, numărul deputaţilor din Germania va fi redus de la 99 la 96, iar cel al deputaţilor din Malta va creşte de la 5 la 6.

Membrii Parlamentului European sunt repartizaţi în funcţie de afilierea politică, nu de naţionalitate.