Particularități ale Operațiunilor cu Numerar la MKB Romexterra SA

Domeniu: Economie

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 63 în total

Cuvinte : 21509

Mărime: 162.63KB (arhivat)

Publicat de: Cristobal-Achim Stancu

Puncte necesare: 7

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CUPRINS 1
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I:BANII ŞI ACTIVITATEA BANCARĂ 4
1.1. Banii – Rol şi funcţii 6
1.1.1. Calităţile şi caracteristicile banilor 7
1.1.2. Funcţiile banilor 8
1.2. Evoluţia banilor 9
1.2.1. Monede din metale preţioase 9
1.2.2. Banii – simbol al valorii 10
1.3. Masa moneteră 11
1.3.1. Numerarul ca parte în structura masei monetare 12
CAPITOLUL II: CEREREA ŞI OFERTA DE BANI 15
2.1. Cererea de bani 15
2.1.1. Cererea de bani pentru tranzacţii 15
2.1.2. Cererea speculativă de bani 16
2.1.2.1. Tranzacţii cu obligaţiuni 16
2.1.3. Cererea totală de bani 17
2.2. Oferta de bani 18
CAPITOLUL III: NUMERARUL CA INSTRUMENT DE PLATĂ. OPERAŢIUNILE DE CASIERIE LA BĂNCI 20
3.1. Numerarul ca instrument de plată 20
3.1.1. Structura şi caracteristicile numerarului 20
3.1.2. Aspecte economice ale utilizării numerarului 21
3.2. Atribuţiuni bancare privind confecţionarea şi utilizarea bancnotelor 22
3.3. Casieria bancară. Noţiuni generale şi cerinţe 25
3.3.1. Casieria bancară 25
3.3.2. Operaţiunile de casierie 26
3.3.3.Operaţiunile de încasări 26
3.3.4. Operaţiunile de plăţi 27
3.3.5. Încheierea zilnică a operaţiunilor de casierie 29
CAPITOLUL IV: PARTICULARITĂŢI ALE OPERAŢIUNILOR CU NUMERAR ÎN CADRUL MKB ROMEXTERRA S.A. 30
4.1. Organizarea casieriilor.Păstrarea numerarului şi a altor valori şi răspunderea materială a personalului băncii 30
4.1.1. Organizarea compartimentului de tezaur şi casierie 30
4.1.2. Modul de păstrare a numerarului şi a altor valori 31
4.1.2.1. Deţinerea, păstrarea cheilor şi sigiliilor de la tezaur 32
4.1.2.2. Închiderea şi deschiderea tezaurului sau a caselor care ţin loc de tezaur 33
4.1.3. Răspunderea materială 33
4.2. Funcţionarea casei de circulaţie 34
4.2.1. Alimentarea caselor operative 34
4.2.1.1. Alimentarea unităţilor MKB ”ROMEXTERRA“ S.A. cu numerar de la B.N.R 35
4.2.1.2. Depunerea excedentului de numerar la B.N.R 36
4.3. Funcţionarea caselor operative şi speciale 36
4.3.1. Casele de încasări 36
4.3.1.1. Închiderea caselor de încasări 38
4.3.2. Casele de plăţi 38
4.3.2.1. Închiderea caselor de plăţi 39
4.3.2.2. Efectuarea operaţiunii de vânzare a imprimantelor 40
4.3.2.3. Casele de schimb 40
4.3.2.4. Casele speciale 40
4.4. Efectuarea operaţiunilor cu numerar în valută 41
4.4.1. Efectuarea încasărilor şi plăţilor în valută 41
4.5. Verificarea şi împachetarea numerarului. Regularizarea diferenţelor de numerar 42
4.5.1. Verificarea şi împachetarea bancnotelor şi monedelor metalice 42
4.5.2. Regularizarea diferenţelor de numerar 43
4.6. Evidenţa şi închiderea casei 44
4.7. Structura codurilor de urmărire a realizării numerarului în circulaţie 47
CONCLUZII 49
BIBLIOGRAFIE 55
ANEXE 56

Extras din proiect

INTRODUCERE

Teoria şi practica monetară, evoluţia semnelor monetare reprezintă o parte importantă a esenţei ştiinţelor economice şi constituie o cheie de referinţă în interpretarea fenomenelor vieţii economice în ansamblul ei.

Moneda este reprezentată de ansamblul mijloacelor de plată, respectiv totalitatea activelor acceptate unanim, pretutindeni şi în mod permanent, pentru stingerea datoriilor generate din schimbul de bunuri şi servicii.

Moneda ca şi banul, servind ca instrument pentru mijlocirea schimbului, nu este creaţia sau invenţia vreunui geniu omenes. Ele sunt rezultatul firesc al unei evoluţii. A apărut în decursul vremurilor, din nevoia de schimb a omului care îl împinge către forma de viaţă socială. Apariţia monedei este condiţionată, deci de formarea unei societăţi omeneşti cu preocupări economice, ale cărei caracteristici principale sunt:

a) proprietatea particulară

b) diviziunea muncii

c) schimbul de bunuri şi servicii

Momentul când apare moneda nu se cunoaste precis, ca o dată fixă. Este cert că ea apare numai în momentul când statul, ca o putere politică suverană, preia asupra sa controlul, iar mai târziu chiar confencţionarea semnului monetar. Acest moment este arătat ca fiind aproximativ între secolul al VII-lea şi al VIII-lea de Hristos când chaldeo-babilonienii au inventat cei dintâi un sistem de greutăţi ordonat stiinţific, care apoi s-a răspândit în toată lumea antică.

Primele semne monetate (monede) au apărut la lydieni şi la greci şi se apreciază că primele monezi au fost bătute (aur=s tater, argint = didrahme, drahme) sub dominia regelui Croesus.

Moneda metalică a cunoscut trei mari etape:

1. Moneda cântărită-apărută în Babilon şi în Egipt sub forma de lingouri care trebuiau cântărită la fiecare tranzacţie

2. Moneda numărată - către anul 800 î.H -lingourile au fost divizate în piese, invenţie ce a cunoscut o mare difuzare

3. Moneda bătută -sub controlul autorităţilor, mai întăi religioase, apoi politice care garantau valoarea pieselor, adică titlul şi greutatea metalului conţinut.

După o mică introducere cu privire la definirea monedei, apariţia monedei, prezenta lucrare este structurată pe 4 capitole.

Capitolul I cuprinde probleme cu privire la ’’Anii şi Activitatea Bancară”, apoi în următorul capitol II am analizat – “Cererea şi Oferta de Bani”.

Lucrarea de faţa având ca tema tranzacţiile cu numerar în capitolul III am prezentat căteva aspecte cu privire la “Numerarul ca Intrument de Plată. Operaţiunile de Casierie la Bănci”. În următorul capitol IV am prezentat un studiu de caz privid ” Particularităţi ale Operaţiunilor cu Numerar“ în cadrul MKB ROMEXTERRA S.A.

CAP I. BANII ŞI ACTIVITATEA BANCARĂ

Activitatea bancară îşi are originile în Antichitate, perioadă în care bogăţiile erau păstrate în temple, fapt ce aducea un anumit “profit” preoţilor, pe lângă recunoaşterea templelor de către populaţie. În măsura în care bunurile păstrate erau perisabile, modalitatea de păstrare era împrumutul de consumaţie. Pentru deponenţi se asigura plasarea bogăţiei într-un loc sigur, iar pentru preoţi se realiza un profit. Dovada acestor practici este descoperirea de către arheologi în Mesopotamia a tabelelor de contabilitate datând din 3400-2500 î.H.

O altă practică des întâlnită în perioada antică era împrumutul cu dobândă, practică ce la început nu a putut fi controlată de autorităţi, deoarece nu existau reglementări în domeniu.

Împrumutul cu dobândă este reglementat mai târziu prin Codul lui Hammurabi care este recunoscut cu prima reglementare în domeniu . Printre altele, Codul prevede şi contractele de împrumut pentru a căror recunoaştere era nevoie să fie vizate de funcţionari regali; şi contractul de comision, strămoşul contractului de cont curent de astăzi.

Apariţia băncilor ca instituţii a avut loc în Grecia şi Roma antică în secolele VI-VII î.H. Acesta este rezultatul dezvoltării comerţului ca o consecinţă a emiterii monedei proprii de către fiecare oraş comercial. În scopul de a combate camăta mai multe cetăţi greceşti au decis să constituie “bănci publice” care pe lângă rolul propriu.zis bancar, mai aveau şi sarcina strângerii impozitelor şi dreptul de a bate moneda . După modelul grecesc, în Roma antică apar “bancheri privaţi” şi “bănci publice”.

În porturile greceşti, “trapeziştii” devin bancheri veritabili în sensul actual altermenului; ei îndeplinesc majoritatea funcţiilor băncii moderne: depuneri credite, schimb, crearea altor mijloace de plată decât bancnota sau moneda.

În Egipt, unde statul era atotputernic, erau imitaţi “trapeziştii” greci prin înfiinţarea “Băncii Regale” (Banca Regală din Alexandria) care deţinea monopolul activităţilor respective.

La Roma, “argintarii” au înlesnit şi diversificat schimburile comerciale, ajungând să asigure toate funcţiile clasice ale băncilor: depuneri, credite, gestiunea conturilor, serviciul cecurilor. Republica, apoi Imperiul Roman, creează asemenea

bănci specializate, în primul rând, cu păstrarea impozitelor colectate de la contribuabili .