Particularitățile auditului intern la DSVSA Arad

AUDITUL – SCURT ISTORIC

Auditul a început să fie cunoscut la începuturile secolului al XVIII-lea.

Istoria economică delimitează mai multe etape ale auditului, diferenţiate în funcţie de categoria socială care ordonă auditul, numiţi ordonatori de audit, în funcţie de auditori şi de obiectivele auditului.

Sfârşitul secolului al XIX-lea conturează relaţia dintre auditaţi şi auditorii aleşi din rândurile profesioniştilor, contabili sau jurişti. Obiectivul lor: atestarea realităţii situaţiilor financiare, cu scopul de a evita erorile şi frauda.

În primele patru decenii ale sec. XX, auditul este realizat de profesionişti specializaţi în audit alături de contabili. În perioada anilor 1940 – 1970 executarea auditului era realizat de profesionişti de audit şi contabilitate, iar obiectivele cunosc o formă elevată de atestare a sincerităţii şi regularităţii situaţiilor financiare. În această perioadă se dezvoltă auditul pe continentul european. În anii 1970 – 1990 obiectivele auditului sunt orientate spre atestarea controlului intern, respectarea codului conceptual contabil şi a normelor de audit. În 1992 Ioseph J. Morris, preşedintele Institutului Auditorilor Interni din Marea Britanie, face următoarea remarcă: “ Este clar pentru cei care lucrează în cadrul Auditului Intern că acesta are un rol vital de jucat, ajutând conducerea să ia în mână hăţurile controlului intern” (conferinţa Confederaţiei Europene a Institutelor de Audit Intern – Aprilie 1992 – RFAI).

Importanţa actuală a Auditului Intern se traduce prin existenţa Institutului Internaţional de Audit Intern care reuneşte toate institutele naţionale şi reprezintă astăzi mai mult de 70.000 de membri repartizaţi în 120 de tari. (The Institut of Internal Auditors: I.I.A.).

În ţara noastră profesia contabilă a fost umbrită la limita simplului funcţionar de aplicare a unor operaţii matematice. Deabia în 1994, această profesie onorabilă şi responsabilă este repusă în drepturile sale, expertul contabil având dreptul să auditeze bilanţul contabil.

Persepectiva aderării României la Uniunea Europeana a impus introducerea auditului şi în ţara noastră. În acest context, apariţia Legii nr. 672/2002 privind Auditul Public Intern dă noi valenţe procesului de integrare, definind standardele naţionale de audit public intern compatibile cu normele internaţionale, asigurând punerea bazelor unor principii manageriale de analiză a evoluţiei proceselor şi instituţiilor, apropiate de practicile comunitare, punând în prim plan economicitatea, eficienţa şi eficacitatea utilizării fondurilor publice.

Auditul public intern bazat pe analiza riscurilor poate răspunde la o serie de întrebări neacoperite de auditul public intern bazat pe control, fiind totodată şi un pas important spre îmbunătăţirea performanţelor auditului public intern şi spre managementul riscului organizaţiei.

Prin noua metodologie auditul public intern anticipează schimbările şi examinează modalităţile prin care managementul gestionează riscurile. Astfel auditul public intern contribuie la stabilirea unei baze solide pentru îmbunătăţirea eficienţei procesului de conducere a instituţiei, printr-un management competent şi etic, o conducere diligentă şi un auditor public independent. În acest fel activitatea de audit adaugă valoare instituţiei publice în care funcţionează.

Raporturile noi stabilite între auditul public intern, care este o funcţie a conducerii şi sistemul de control intern, care este un proces prin care conducerea instituţiei controlează cum sunt îndeplinite obiectivele stabilite, reprezintă un alt punct de referinţă menit să îmbunătăţească posibilităţile de analiză şi evaluare a proceselor economico – sociale şi să prezinte recomandări pertinente conducerii în vederea perfecţionării lor.

CAPITOLUL II

NORME METODOLOGICE SPECIFICE DIRECŢIEI SANITARE VETERINARE ARAD PRIVIND EXERCITAREA AUDITULUI PUBLIC INTERN

2.1. SCOP

Auditul public intern este definit ca activitatea funcţional – independentă şi obiectivă care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activităţile; ajută la îndeplinirea obiectivelor printr-o abordare sistematică şi metodică care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare.

Nu trebuie să confundăm auditul public intern care reprezintă o funcţie a conducerii, cu sistemul de control intern care este un proces prin care conducerea controlează cum sunt îndeplinite obiectivele stabilite.