Cuprins
- Introducere
- I. Aşezarea geografică
- II. Consideraţii bibliografice
- III. Cadrul natural
- 3.1. Elemente de geologie
- 3.2. Relieful
- 3.3. Clima
- 3.4. Reţeaua hidrografică
- 3.5. Vegetaţia şi fauna
- 3.6. Solurile
- IV. Consideraţii geoistorice
- 4.1. Mărturii arheologice
- 4.2. Atestarea documentară. Originea Amărăştilor.
- Vechile hotare
- 4.3. Originea
- Cultură şi tradiţie
- V. Populaţia şi aşezările
- 5.1. Evoluţie
- 5.2. Densitatea şi repartiţia numerică
- 5.3. Mişcarea naturală
- 5.4. Mişcarea migratorie
- 5.5. Structura populaţiei
- 5.6. Structura profesională
- VI. Aşezările
- 6.1. Repartiţia şi localizarea geografică a satelor
- 6.2. Concentrarea şi dispersia satelor
- 6.3. Mărimea satelor
- 6.4. Morfostructura satelor
- VII. Activitatea economică
- 7.1. Agricultura
- 7.2. Creşterea animalelor
- 7.3. Industria
- 7.4. Activitatea economică specifică sectorului terţiar
- 7.5. Căile de comunicaţie şi transporturile
- 7.6. Telefonie
- 7.7. Echiparea edilitară
- 7.8. Alimentarea cu energie electrică
- 7.9. Probleme de mediu
- Concluzii
- Bibliografie
Extras din proiect
Lucrarea de faţă, dedicată comunei Amărăştii de Sus din judeţul Dolj, este o încercare de a surprinde particularităţile fizice şi economico-geografice specifice ale acestei regiuni, în dorinţa de a contribui la mai buna ei cunoaştere, în vederea valorificării superioare a acesteia.
În prima parte a acestei lucrări, am realizat o analiză a factorilor fizico-geografici, pentru a defini cadrul în care locuitorii de aici îşi desfăşoară activitatea.
Pentru întocmirea acestei părţi s-au folosit datele furnizate de materialul bibliografic consultat, cele obţinute prin interpretarea hărţilor topografice sau culese de pe teren.
În continuare, am analizat populaţia comunei, stabilind vechimea aşezării, modul de formare, dimanica populaţiei, perspectivele pe care le are aceasta.
Lucrarea este însoţită de hărţi, tabele, grafice şi fotografii, care ilustrează şi evidenţiază o serie de fenomene şi procese geografice.
Întocmirea lucrării, aş dori să fie o modernă contribuţie la cunoaşterea acestei zone şi un omagiu adus hărniciei locuitorilor de pe aceste meleaguri.
Pe parcursul elaborării, am primit un preţios sprijin din partea domnului conferenţiar univ. dr. VERT CONSTANTIN, îndrumător ştiinţific, căruia îi aduc pe această cale, sincere mulţumiri.
De asemenea, aduc mulţumiri, întregului colectiv de cadre didactice de la Secţia Geografie a Facultăţii de Chimie-Biologie-Geografie, care prin cursurile predate au contribuit la pregătirea mea profesională.
Gânduri de mulţumire adresez şi doameni profesoare Radu Constanţa şi nu în ultimul rând părinţilor mei.
I.AŞEZAREA GEOGRAFICĂ
Comuna Amărăştii de Sus este situată în partea de sud-est a Olteniei şi a
judeţului Dolj, în zona cumpenei de ape dintre Jiu şi Olt, la o distanţă de 56 km. faţă de municipiul Craiova, reşedinţa judeţului Dolj şi 23 km. faţă de Caracal, cel mai apropiat oraş.
Satul este aşezat în Câmpia Olteniei pe complexul de dune din interfluviul Jiu Olt, cu relief caracteristic, străbătut de văi cu caracter intermitent, cu o energie mică a reliefului.
Spre sud, comuna Amărăştii de Sus se învecinează cu teritoriul comunei Armărăştii de Jos, aflat în partea terminală a ,,Câmpului înalt”, dincolo de care încep terasele Dunării. Limita dintre acestea este marcată de o vale puţin adâncă denumită valea Săliştii, având direcţia generală nord-est - sud-est ca majoritatea văilor seci ce sunt caracteristice pentru această parte a Olteniei.
În perioada de creştere maximă a nivelului pânzelor freatice din anii 1970 - 1973, pe firul acestor văi s-au format lacuri, care în prezent au secat, atât ca urmare a descreşterii nivelului freatic, cât şi a măsurilor de desecare întreprinse în ultimii ani. Este posibil ca aceste văi, în trecutul îndepărtat, să fi fost ocupate de lacuri. Astfel pot fi explicate bogatele depozite de materiale arheologice, ceramică, unele de piatră, silexuri etc., descoperite pe versanţii acestor văi, ştiut fiind faptul că primele comunităţi umane s-au aşezat în apropierea surselor de apă.
Tot în partea de sud, dar şi spre vest, comuna Amărăştii de Sus este învecinată cu comuna Daneţi, iar în partea de vest şi de nord se învecinează cu comuna Celaru, limita străbătând aici o câmpie acoperită cu dune destul de vechi, iar cea mai mare parte fixate de o pădure de salcâmi.
Vegetaţia lemnoasă a păstrat foarte bine vechile dune, putându-se observa clar forma lor, precum şi vechea direcţie de deplasare spre limita ce desparte comuna de teritoriul comunei Rotunda, tot o câmpie, de data aceasta lipsită de dune.
În concluzie, teritoriul comunei Amărăştii de Sud nu oferă prea mari variaţii de peisaj, nici de la nord la sud, nici de la est la vest, aceasta fiind o consecinţă a aşezării sale într-o zonă de câmpie presărată cu dune destul de vechi şi cu uşoare denivelări.
Suprafaţa totală ocupată de comună este de 63,8 km2, reprezentând 0,86 % din suprafaţa judeţului Dolj, fapt ce o plasează printre comunele de mărime mijlocie ale judeţului.
Comuna Amărăştii de Sus este alcătuită din 4 sate: Amărăţii de Sus, Dobroteşti, satul Zvorsca şi satul Nisipuri. Poziţia centrală a satului Amărăţii de Sud faţa de celelalte sate a contribuit la desemnarea sa ca sat de reşedinţă a comunei.
II.CONSIDERAŢII BIBLIOGRAFICE
Condiţiile naturale ale comunei Amărăştii de Sus, împreună cu factorii social-istorici au favorizat dezvoltarea vieţii omeneşti, adăpostind din vremuri străvechi sate şi comune.
Interes mai mare asupra cercetării acestei comune l-au avut istoricii, geografii rezumându-se doar la domenii cu tematică generală asupra regiunii.
Acesta este şi unul din motivele pentru care am ales să elaborez monografia teritoriului comunei Amărăştii de Sus.
Bibliografie
1.Chiriţă C., (1980) - Solurile României, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti
2.Coteţ P., (1957) - Câmpia Olteniei, Studiul geomorfologic. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
3.Coteţ P., (1976) - Câmpia Română. Studiu de geomorfologie integrată.
4.Cucu V., (1974) - Geografia populaţiei şi aşezărilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
5.Dumitrescu V., Vulpe Al., (1988) - Dacia înainte de Dromichaites, Bucureşti.
6.Florea N şi colaboratori (1968) - Geografia solurilor României, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
7.Mihăilescu V., Dealurile şi câmpiile României. Studii de geografie a reliefului, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
8.Mihăilescu V., (1969) - Geografia fizică a României. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
9.Mircea Petrescu Dâmboviţa (1978) - Scurtă istorie a Daciei preromane, Iaşi.
10.Petre G. (1997) - Aşezări şi cetăţi geto-dacice din Oltenia, Craiova.
11.Rădulescu N. Al., Velcea I., (1968) - Geografia agriculturii, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
12.Rădoi Herbst (1969) - Geografia economică a R.S.R., Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
13.Vâlsan G., (1957) - Câmpia Română în Opere Alese, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
14.*** (1961) - Clima R.S.R. Institutul Meteorologic. Vol. II, Bucureşti.
15.*** (1964) - Nisipurile din stânga Jiului şi valorificarea lor, Craiova.
16.*** (1966) - Atlasul climatologic al R.S.R. Institutul Meteorologic, Bucureşti.
17.*** (1993) - Dicţionarul toponimic al României, Oltenia, vol. I, A-B, Craiova.
18.*** - Plan urbanistic general al comunei Amărăştii de Sus.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Particularitatile fizice si economico-geografice.doc