Performanța modelului european - analiza comparativă a submodelelor de economie

1. INTRODUCERE

Ideea unei Europe unite a fost susţinută de-a lungul secolelor de împăraţi şi intelectuali deopotrivă, dar numai după cel de-al doilea război mondial statele europene au instituţionalizat forme de cooperare internaţională, cu competenţe în domenii specifice, cum ar fi: Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE)1, Organizaţia Tratatului

Atlanticului de Nord (NATO)2, Uniunea Europei Occidentale (UEO). Aceste organizaţii au pus bazele unei solidarităţi mai strânse între statele europene, dar încă manifestau trăsăturile clasice ale unei uniuni a statelor şi ale cooperării interguvernamentale.

Începutul procesului de integrare europeană - caracterizat prin trăsături originale şi specifice, care constituie baza actualei structuri a Uniunii Europene - poate fi considerat anul 1950, când ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus implicarea câtorva state europene într-un proiect de cooperare mai strânsă, comparativ cu formele tradiţionale existente la acel moment. Acest nou tip de cooperare presupunea transferul de suveranitate către o organizaţie cu puteri de constrângere asupra membrilor săi. Iniţiativa a constat înintegrarea producţiei de cărbune şi oţel a Franţei şi Germaniei, în cadrul unei organizaţii deschise participării şi altor state europene. Printre promotorii ideii unei Europe unite, acesta a fost primul pas către o cooperare largită: o integrare sectorială ce ar fi putut influenţa şi alte sectoare economice.

Misiunea Uniunii Europene: Organizarea relatiilor intre statele membre si intre popoarele lor intr-o maniera coerenta si pe baza solidaritatii dintre ele este misiunea de baza a Uniunii Europene.

Obiective principale:

- sa promoveze progresul economic si social (piata unica a fost stabilita in 1993; moneda unica a fost lansata in 1999);

- sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internationala (prin ajutorul umanitar catre tarile ce nu sunt membre, politica externa si de securitate comuna, actiunea in crizele internationale; de asemenea, prin pozitii comune in cadrul organizatiilor internationale);

- sa introduca cetatenia europeana (care nu va inlocui cetatenia nationala, ci o va completa si va conferi un numar de drepturi civile si politice cetatenilor europeni);

- sa extinda zona libertatii, securitatii si justitiei (legat de operatiunile de pe piata interna si, mai ales, de libertatea de miscare a persoanelor);

- sa pastreze si sa intareasca legislatia UE existenta (intreaga legislatie adoptata de institutiile europene, impreuna cu tratatele fundamentale).

Extinderea integrării europene înseamnă extinderea geografică (sau integrarea pe orizontală) şi constă în aderarea de noi membri la CEE. Sub acest aspect, procesul de integrare s-a desfăşurat în cinci valuri succesive de aderare, etapele intregrării geografice fiind indicate mai jos:

Membri fondatori: 1957 – Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda;

Prima extindere: 1973 - Danemarca, Irlanda, Marea Britanie;

A doua extindere: 1981 – Grecia;

A treia extindere: 1986 – Portugalia, Spania;

A patra extindere: 1996 – Austria, Finlanda, Suedia;

A cincea extindere: 2004 – Cipru, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,

Slovacia, Slovenia, Ungaria.

Unicitatea constructiei europene se reflecta in primul rand in arhitectura institutionala. Statele accepta sa delege o parte din puterile lor suverane unor institutii comune create prin tratatele fondatoare, cu modificarile succesive, institutii al caror scop este sa asigure o participare democratica a Statelor Membre la luarea de decizii.

In momentul actual functionarea Uniunii se bazeaza pe cinci institutii: Comisia Europeana, Parlamentul European, Consiliul de Ministri, numit pe scurt Consiliu, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (prescurtat CJCE) si Curtea de Conturi. Tratatul constitutional consacra formal functionarea Consiliului European ca institutie de sine statatoare.

Pe langa institutii, UE include o serie de organisme specializate:

- Mediatorul European si institutiile financiare: Banca Centrala Europeana si Banca Europeana de Investitii;

- Organisme cu rol consultativ: Comitetul Regiunilor si Comitetul Economic si Social;

- Organisme interinstitutionale: Oficiul de Publicatii Oficiale al Comunitatilor Europene si Oficiul de Selectie a Personalului Comunitatilor Europene;