Perspective Privind Extinderea Uniunii Europene

Introducere

Uniunea Europeană a fost creată în anii 1950 pentru a consolida pacea, prosperitatea și valorile europene pe continent, un obiectiv care este de actualitate și astăzi.

UE este deschisă tuturor țărilor democratice europene care doresc să i se alăture. Politica de extindere a UE însoțește acest proces.

Uniunea a crescut de la șase la 28 de membri, întinzându‑se astăzi de la Oceanul Atlantic până la Marea Neagră. Populația sa numără peste 500 de milioane de locuitori.

În anii 1990 după căderea Zidului Berlinului și democratizarea țărilor din Europa Centrală și de Est, extinderea a devenit o prioritate fundamentală a UE.

Extinderea UE este rezultatul hotărârii de a împărţi cu alte state beneficiile obţinute de Europa Occidentală prin crearea unei zone stabile, unde războiul a devenit imposibil. UE are responsabilitatea de a ajuta ţările vecine să se dezvolte din punct de vedere economic şi democratic, în paralel cu promovarea stabilităţii şi securităţii. Acest ideal îşi are rădăcinile în experienţa acumulată datorită tulburărilor manifestate pe continental european în anii interbelici, a distrugerilor cauzate de ultimul război şi a optimismului care a început să se manifeste în perioada de după război. Pacea şi stabilitatea constituie premisele unei economii prospere, reciproca fiind în egală măsură valabilă. Extinderea prin primirea de noi state membre va defini cadrul politic şi economic al UE pentru mai bine de o generaţie de acum încolo.

De-a lungul istoriei lor, ţările din Europa Centrală şi de Est au suferit din cauza expansionismului statelor vecine mai mari, din Est şi Vest. Cererea lor de a adera la UE a reflectat teama de a se găsi în situaţia de a fi libere, dar fără nici un fel de legături care să le ancoreze într-o Europă care se schimbă rapid. Pentru a beneficia de o securitate sporită, aceste state îşi doreau să adere atât la UE, cât şi la NATO. Aderarea aduce cu sine beneficii economice şi sociale care stau la baza dezvoltării democratice, oferind acces la piaţa unică şi la asistenţă financiară suplimentară. Ea oferă mai multe oportunităţi de investiţii directe şi refacere economică, un mediu de afaceri stabil şi politici sociale progresiste. Economia mondială trece prin momente dificile. Motorul dezvoltării în Europa aproape că s-a oprit, cel puţin în actualele state membre, iar şomajul se încăpăţânează să rămână la cote ridicate.

În present există 6 țări candidate la aderare: Albania, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Islanda, Muntenegru, Serbia și Turcia. De asemenea, Consiliul European le-a oferit tuturor țărilor din Balcanii de Vest- Albania, Bosnia și Herțegovina, Serbia și Kosovo- perspective aderării la UE într-un viitor mai mult și mai puțin îndepărtat.

Extinderi successive

Etapele extinderii:

• 1952: Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos

• 1973: Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit

• 1981: Grecia

• 1986: Spania şi Portugalia

• 1995: Austria, Finlanda şi Suedia

• 2004: Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia şi Slovacia

• 2007: Bulgaria şi România

• 2013: Croatia .