Perspectivele Serviciilor de Învățământ din România

Introducere

Motivul pentru care am ales să analizăm perspectivele serviciilor de învăţământ din România este faptul că acestea ne influenţează în mod semnificativ existenţa, fiind, în opinia noastră, cel mai important serviciu din categoria celor finanţate de bugetul statului, şi cel care exercită cea mai mare influenţă asupra devenirii noastre ca indivizi.

Educaţia reprezintă un act de conştiinţă, de calitatea căruia depinde în bună parte nu numai bunăstarea viitoare a unei naţiuni, ci, în acelaşi timp, puterea, influenţa şi chiar existenţa ei ca entitate distinctă în configuraţia regională şi mondială. Fenomenul cunoaşterii stă la baza progresului societăţii, supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul acesteia, dar şi a organizaţiilor, fiind asigurate de resurse strategice precum informaţia şi cunoaşterea. În ultimii ani, reprezentanţi de seamă ai unor diferite domenii de activitate au afirmat că lumea intră într-o eră numită "societatea cunoaşterii", că are loc o "revoluţie a cunoaşterii", ale căror efecte se vor face simţite la nivel mondial.

Sistemul de educaţie include ansamblul organizaţiilor sociale (economice, politice, culturale) şi al comunităţilor umane (familie, comunitate locală, naţiune) care, în mod direct sau indirect, intenţionat sau spontan, realizează funcţii pedagogice, contribuind la formarea şi dezvoltarea personalităţii umane.

Rolul educaţiei atât în cadrul procesului de dezvoltare socială cât şi economică, înseamnă de fapt că ea trebuie tratată în termeni economici, ca o investiţie. Din această perspectivă, învăţământul are impact asupra tuturor sectoarelor, completând în acelaşi timp dezvoltarea individuală şi dimensiunea culturală a individului.

Nevoia de a pregăti indivizi pentru viaţa şi munca într-o societate a cunoaşterii, care este implicit şi una a educaţiei, solicită o strategie a pregătirii de-a lungul vieţii prin asigurarea accesului la educaţie a unor largi categorii de public. Această strategie prevede că sistemul educaţional trebuie să fie pregătit să deservească diverse categorii de cetăţeni (de toate vârstele, nivelurile educaţionale şi de formare profesională etc.) şi să-i asocieze cu alţi participanţi (centre de formare, autorităţi locale, reţele de asociaţii, firme etc.).

Pentru a îndeplini toate aceste sarcini şi provocări, şcoala, autonomia şi responsabilitatea trebuie promovate în acelaşi timp atât ca procese de evaluare şi responsabilizare, cât şi ca posibilităţi pentru instituţiile de învăţământ de a dezvolta legături de cooperare specifice cu administraţiile locale, regionale şi naţionale. Fără îndoială, succesul şcolilor este determinat de un corp profesoral calificat şi stabil, o administrare eficientă şi de existenţa unui plan de dezvoltare. Este importantă o participare activă a profesorilor, elevilor şi părinţilor.

Calitatea învăţământului cuprinde o multitudine de aspecte, începând cu structurarea sa în raport cu cerinţele de pe piaţa forţei de muncă şi continuând cu structura planurilor şi programelor de învăţământ, formarea şi perfecţionarea „formatorilor”, modernizarea bazei tehnice, materiale, calitatea învăţării etc.

I. 1. Analiza evoluţiei serviciilor de învăţământ pe o perioadă de 5 ani (2006 – 2010)

Pentru a putea analiza evoluţia serviciilor de învăţământ în perioada 2006 – 2010 am ales să analizăm seriile de date pentru doi indicatori statistici, unul fizic – populaţia ocupată în învăţământ, şi unul valoric – valoarea investiţiilor în sistemul de învăţământ.

Tabel nr. 1 – Analiza indicatorului „populaţie ocupată în învăţământ”

Anul Populaţia ocupată pe total economie

-mii persoane- Populaţia ocupată în învăţământ (Y) – mii persoane-

Ponderea

%

Ponderea medie

% INDICATORI MEDII

ABSOLUŢI RELATIVI

(%)

2004 8238 430 5,219 5,045 429,4 0,5 1,001 0,1%

2005 8390 430 5,125

2006 8469 426 5,030

2007 8726 429 4,916

2008 8747 432 4,938

Sursa: Anuarul Statistic al României, Ediţia 2009, INS

Grafic nr.1 – Evoluţia populaţiei ocupate în învăţământ

Grafic nr.2 – Ponderea populaţiei ocupate în învăţământ în total economie

În urma calculelor efectuate pentru analiza indicatorului fizic „populaţia ocupată în învăţământ”, putem remarca faptul că populaţia ocupată în acest serviciu deţine o pondere medie de doar 5% din totalul populaţiei ocupate în economie în perioada 2004-2008.

Valoarea medie absolută a populaţiei ocupate în învăţământ a fost, în perioada analizată, de 429,4 mii persoane. Numărul persoanelor ocupate în serviciul analizat a crescut anual cu un spor mediu absolut de 0,5 mii persoane, adică de 1,001 ori anual. Altfel spus, populaţia ocupată în învăţământ a avut un ritm mediu anual de creştere cu 0,1 procente.

Aceste rezultate sunt explicabile prin prisma faptului că deşi în acest seriviciu există un deficit de personal bine pregătit, salariile oferite nu sunt deloc atractive, ceea ce face ca din ce în ce mai puţine persoane să se îndrepte către o carieră în învăţământ şi ca ritmul de creştere al populaţiei ocupate în acest domeniu să fie atât de lent.