Piața ca subsistem al schimbului economic

Introducere

Aparuta inca din Antichitate, piata este rezultatul evolutiei schimbului de marfuri, al diviziunii sociale a muncii. Formele concrete ale pietei sint foarte variate, de la tirgurile si halalele publice din Antichitate, pina la forme mai complexe si sofisticate, cum ar fi in prezent magazinele specializate si universale, statiile de alimentare auto, barurile si bursele de tot felul, casele de schimb valutar, agentiile specializate, etc.

Piaţa şi procesele pe piaţă se vor sfîrşi odată cu sfîrşitul omenirii, din motivul că atît strămoşii cît şi noi, contemporanii sîntem preocupaţi de o mare problemă, o problemă ce vizează viitorul pieţei, proceselor pe piaţă. Deşi s-ar părea că tema, pe care ne-am propus-o spre cercetare, ar fi un subiect destul studiat, nu tocmai astfel stau lucrurile, pentru că o problemă nu poate fi considerată soluţionată atît timp cît mai există contradicţii, atît timp cît mai există economişti.

Principiile de piaţă necătînd la dezvoltarea sistemelor de comunicare vor rămîne neschimbate, desigur admit modificarea acesteia pe plan informaţional, deşi importante schimbari au loc şi acum, dar ele sunt imposibile fară funcţionarea perfectă a subsistemelor pieţei, subsistemele fiind acele piese a motorului ce îi permite mişcarea mai departe. Lipsa unuia dintre ele poate duce la o dezbalanţă completă, ele formînd un organ unic numit sistem economic.

În această lucrare voi face o descriere a pieţei ca un sistem unic şi indispensabil cu caracteristici specifice, jucători şi legi care formează un singur întreg, piaţa ca un subsistem, cu structurile ei, care sunt într-o interdependeţă unul faţă de celălalt, şi a influienţei asupra pieţei de către sistemele economice şi politice, viitorul acesteia şi perspectivele de viitor, şi desigur a situaţiei economice a subsistemelor prezente în Republica Moldova.

Capitolul I: Piaţa: Esenţa şi funcţiile ei

§ 1.1. Definiţia si functiile pieţei. Evolutia schimbului de marfuri

În mecanismul de funcţionare a unei economii moderne piaţa ocupă un loc esenţial determinînd într-o proporţie însemnată deciziile şi comportamentele agenţilor economici.

Categorie a economiei de schimb, în accepţiunea cea mai frecventă, piaţa desemnează un ansamblu coerent, un sistem sau o reţea de relaţii de vînzare cumpărare între părţi contractante care sînt pe de o parte, unite prin legături de interdependenţă şi, pe de altă parte se află în raporturi de opoziţie. Participanţii la aceste relaţii sînt producatorii de bunuri şi servicii, ofertanţii de factori de producţie şi consumatorii, care reprezintă aşa cum aprecia J.K.Galbraith şi W.Salinger, „Centre distincţi de decizie”, care se opun unul altuia prin urmărirea propriului interes, dar sînt legaţi în acelaşi timp printr-o solidaritate funcţională.

În acelaşi timp, piaţa este privită de mulţi economişti drept un mecanism complex care cuprinde, în principal, cererea şi oferta, concurenţa, preţurile, şi altele, care reglementează economia, ce acţionează asupra diviziunii muncii şi la schimbul de activităţi, după cum arată F.von Hayek piaţa apare pentru agenţii participanţi la schimb ca o ameninţare, ca o forţă arbitrară care le determină preţul şi implică venitul şi pe care ei caută să o influenţeze sau să o controleze. Situaţia lor economică şi nu numai aceasta depinde de piaţă şi în primul rînd de ceea ce se petrece pe piaţă.

Piaţa afirmă economistul francez M.Dider-apare ca un ansamblu de mijloace de comunicaţii prin care vînzătorii şi cumpărătorii se informează reciproc despre ceea ce ei au, despre ceea ce aceştea au nevoie, despre preţurile pe care le cer şi pe care le propun pentru ca tranziţiile dintre ei să se încheie. Deci, piaţa este înainte de toate un contract social, mai mult sau mai puţin spontan, care defineşte locul economic în ansamblul vieţii sociale.

Importanţa pieţei, într-un asemenea mecanism economic derivă din funcţiile pe care ea le îndeplineşte în economie, cu abateri mai mari sau mai mici ca urmare a condiţiilor concrete ce există în timp sau spaţiu.

În primul rînd, piaţa este cea care realizează contactul permanent dintre producţie, respectiv dintre producătorii de bunuri şi servicii, pe de o parte şi consum, respectiv consumatorii, nevoile şi gusturile acestora, pe de altă parte. Prin acest fapt piaţa asigură alocarea şi utilizarea eficientă a resurselor economico-materiale, umane şi financiare, determinînd deciziile agenţilor economici cu privire la producţie, repartiţie, schimb şi consum.