Piața capitalului în România. Burse de valori

Piaţa capitalului reprezintă relaţiile băneşti care se formează în procesul atragerii şi plasării fondurilor băneşti, relaţii rezultate din confruntarea cererii şi ofertei de capital, formându-se resursele financiare ale agenţilor economici.

Oferta de capital cuprinde totalitatea mijloacelor băneşti disponibile pentru plasament la un moment dat sau într-o anumită perioadă de timp şi la un anumit preţ (dobândă). Ea include economiile care se formează în perioada dată, capitalul eliberat dintr-un împrumut sau dintr-o folosinţă anterioară, transformarea sumele inactive, a imobilizărilor, în lichidităţi active, capitaluri băneşti care devin disponibile pentru un interval de timp.

Cererea de capital reflectă totalitatea nevoilor de capital ale agenţilor economici la un moment dat, ori într-o anumită perioadă, având în vedere şi nivelul dobânzii pe care sunt dispuşi s-o suporte. Are drept componente capitalul solicitat pentru investiţii, resursele suplimentare necesare pentru funcţionarea capitalului împrumutat.

Piaţa capitalului cuprinde toate posibilităţilor de procurare a capitalului, respective atât pieţele de credit cât şi pieţele de titluri de valoare negociabile.

Dacă se are în vedere perioada de timp pentru care se solicită şi se oferă capitalul, piaţa capitalului cuprinde două componente principale aflate în strânsă legătură:

- piaţa capitalului pe termen scurt cunoscută mai ales sub denumirea de piaţă monetară;

- piaţa capitalului pe termen mijlociu şi lung cunoscută şi sub denumirea de piaţă financiară.

Piaţa de capital pe termen scurt cuprinde relaţiile care se formează în domeniul atragerii şi plasării fondurilor pe termen scurt, până la 1 an, având rol deosebit în finanţarea pe termen scurt a activităţii economice. Este în esenţă o piaţă interbancară, prin care băncile se împrumută între ele, cele care au un surplus de încasări îl împrumută celor care au surplus de plăţi (pe termen de o zi până la un an), realizânduse o funcţie de compensare a excedentului şi deficitului de lichidităţi bancare.

Piaţa de capital pe termen mijlociu şi lung cuprinde relaţiile ce se formează în domeniul atragerii şi plasării fondurilor pe termen mijlociu (1 – 7 ani) şi lung, peste 7 ani. Are următoarele componente:

a) piaţa financiară, formată din piaţa acţiunilor, obligaţiunilor şi altor titluri financiare pe termen lung;

b) piaţa împrumuturilor pe gaj de titluri pe termen lung (lombardul);

c) piaţa ipotecară.

Piaţa capitalului reprezintă piaţa titlurilor financiare pe termen lung. Are funcţia de a mobiliza economiile băneşti ale unor agenţi economici în scopul finanţării pe termen lung a altora.

Într-un sens foarte general obiectul pieţei capitalului îl constituie activele financiare al căror rol în economia de piaţă contemporană creşte şi se diversifică continuu.

Majoritatea tranzacţiilor economice antrenează fluxuri monetare deoarece economia contemporană este o economie de schimb monetar .

Abordarea şi analiza unor asemenea tranzacţii se fac prin intermediul monedei care poate fi schimbată pe mai multe categorii de bunuri şi servicii proprietăţi funciare, materii prime, produse finite şi semifabricate servicii ale muncii fizice şi intelectuale; se mai poate schimba pe monede străine pe aur contra diferitelor creanţe pe termen scurt şi pe termen lung a unor titluri etc.

Fluxurile monetare care fac obiectul unor astfel de tranzacţii reprezintă componente ale pietei capitalului.

Titlurile financiare sunt pentru unii agenţi economici alternative ale plasării economiilor lor băneşti iar pentru alţii instrumente de acoperire a unor necesităţi de finanţare.

Titlurile financiare pot fi pe termen scurt; mai importante sunt efectele de comerţ (cambia biletul la ordin etc.) Certificatele de depozit bonurile de tezaur. Aceste titluri intră în sfera pieţei monetare.

Titlurile financiare pe termen lung includ în principal obligaţiunile şi acţiunile şi sunt negociate pe piaţa capitalului.

În cadrul pieţei capitalurilor sunt cuprinse piaţa primară, unde se vând şi se cumpără emisiunile noi de titluri financiare pe termen lung piaţa secundară, unde se negociază titlurile financiare emise în prealabil; piata primara de capital se caracterizeaza prin emiterea urmata de vanzarea si distributia valorilor mobiliare catre primii cumparatori. Este locul in care, prin intermediul titlurilor nou emise, activele financiare pe termen scurt se transforma in active financiare pe termen mediu si lung si iau nastere fluxuri intre cei care detin disponibilitati banesti si cei care au nevoie de resurse financiare.

Concret, piata primara de capital este etapa emiterii, vanzarii, distributiei, si transformarii in fonduri de capital a titlurilor de valoare apartinand companiilor care solicita astfel finantare. Proprie acestei etape din ciclul unei valori mobiliare, este includerea sa intr-o oferta publica de vanzare initiala. Ulterior acestui moment, pachetele mari de titluri de valoare se vor vinde prin oferte publice de vanzare secundare; acestea din urma insa nu mai creeaza pentru emitentul initial aporturi noi de capital ci doar transferuri ale acestuia catre alt detinator. Mecanismul ofertei publice de vanzare inititale este exemplificat si analizat in detaliu intr-unul din capitolele urmatoare.

Piata primara de capital este deci segmentul prin care se realizeaza functia de finantare a activitatii economice de catre piata de capital, prin mobilizarea economiilor celor care le detin si transformarea lor in investitii de capital.

Rolurile esentiale in aceasta etapa apartin emitentilor, companiile sau autoritatile care genereaza respectivele titluri, Comisiei Nationale de Valori Mobiliare care accepta si autentifica existenta acestora, dar mai ales societatilor de intermediere care se ocupa de intreg procesul emiterii, formarii de piata, vanzarii, distributiei si uneori si de garantarea plasamentului de titluri mobiliare. Ele sunt cele care isi asuma practic, rolul de pivot intre piata primara si piata secundara de capital.

Din momentul in care titlurile de valoare intra in portofoliul celui care a renuntat la economiile sale, pentru a le transforma in active financiare pe termen mediu si lung, titlurile respective pasesc pe piata secundara de capital. Acum capitalul creat in cadrul primului segment incepe sa circule, schimbandu-si proprietarul prin intermediul ordinelor bursiere de vanzare-cumparare, al ofertelor publice de vanzare secundare sau oferte de cumparare respectiv de preluare.

Piata secundara este deci un mijloc de evaluare a investitiilor inititale si un mediu de transfer prin vanzare-cumparare a capitalului la pretul format in baza raportului dintre cererea si oferta de astfel de titluri in cadrul acestui segment.