Piața cerealelor în România

Considerente cu privire la cererea si oferta de produse

agricole si alimentare

Pietele agricole si alimentare reprezinta locul de întâlnire si participare a tuturor producatorilor si consumatorilor, considerati ca fiind buni cunoscatori ai cererii si ofertei de bunuri agricole si alimentare. Interesul acestora consta în a obtine cel mai bun pret care sa fie avantajos pentru ambele parti participante la schimb. Fiecare producator urmareste obtinerea unui pret cât mai mare pentru bunul oferit spre consum, în timp ce fiecare consumator vizeaza procurarea unui produs cât mai ieftin.

Pietele agricole sunt situate la confluenta dintre exploatatiile agricole si întreprinderile de colectare (cooperativa sau comerciant) sau industria de prelucrare. Acest tip de piata este specific tuturor produselor obisnuite si perisabile care necesita efectuarea unor conditionari într-un mod rapid si eficace, pentru a-si pastra neatinse toate caracteristicile si proprietatile. Dupa realizarea unor astfel de conditionari, produsele agricole devin vandabile pe piata.

Pietele alimentare si de consum final se afla pozitionate în aval de industria alimentara, incluzând în prezent angrosistii si detailistii (marea distributie). Întreaga distributie, distincta de consumatorul final, constituie de fapt, principalul client al industriei. Procesatorii trebuie sa manifeste un interes continuu nu numai în ceea ce priveste perceperea produselor de catre consumatori, ci si în ceea ce priveste modul în care se desfasoara distributia acestora.

Datorita caracterului sau specific, agricultura nu este o ramura economica care sa functioneze în conditii normale într-un mediu economic dominat numai de legile pietei. Astfel, putem mentiona ca, pe termen scurt, cererea pentru produsele agricole este destul de rigida, fiind foarte putin elastica în raport cu modificarile care intervin în nivelul preturilor. Pe termen lung însa, se manifesta o cerere relativ inelastica nu numai fata de preturi, dar si fata de veniturile consumatorilor. La pâine si produsele de panificatie acest fenomen iese si mai mult în evidenta.

O crestere a veniturilor consumatorilor individuali nu presupune în acelasi timp si o crestere a cererii de produse agricole, explicatia fiind datorata limitei în care se încadreaza potentialul biologic de consum al omului dar si rigiditatii schimbarilor din structura consumului si a populatiei. Studiile economice releva faptul ca pentru produsele agroalimentare este estimata o elasticitate a cererii in jurul valorii de 0,45, fata de aproximativ 1,8 la servicii, ceea ce sugereaza ca, în situatia cresterii veniturilor

consumatorilor cu 10%, cererea de servicii va înregistra o crestere cu 18%, comparativ cu o crestere de numai 4,5% în cazul produselor agroalimentare.

Atât oferta, cât si cererea de produse agroalimentare, creeaza aspecte de instabilitate, fie ca ne referim la oscilatii de preturi sau structuri diferite de consum. Astfel, pe terenul pietelor produselor agricole si al conduitei independente manifestate de catre consumator, exista pericolul ca, dupa o perioada în care preturile au fost ridicate, sa asistam la o oferta în cantitate extrem de ridicata. Un astfel de rezultat este consecinta unei supraoferte sau oferte în cantitati suplimentare, care poate conduce la o scadere în lant a preturilor si automat a veniturilor producatorilor agricoli (Efectul King).

La rândul ei, instabilitatea cererii de produse agroalimentare este rezultatul diferitelor cauze de ordin subiectiv si obiectiv manifestate din partea consumatorilor, fata de un anumit produs sau grupe de produse, în sensul renuntarii la unele din ele sau cumpararii altora fara nici o ezitare.

Acest efect al instabilitatii cererii genereaza modificari structurale în consumul alimentar si induce tendinte de scadere sau de crestere în oferta producatorilor agricoli si, implicit, a industriilor alimentare, dupa caz.

Pentru o analiza aprofundata a pietei cerealelor vom studia mai întâi cererea de cereale in Romania, pe o perioada de referinta de 6 ani, perioada cuprinsa intre 2000 si 2005 (tabel 1). Observam o crestere, in fiecare an, a consumului de grau. Consumul de porumb, orez si secara este fluctuant, inregistrandu-se diferente mari de consum de la un an la altul. In ceea ce priveste cererea pentru ovaz, aceasta este oscilanta, lipseste un an, in urmatorii doi este in crestere, apoi lipseste doi ani, ca in anul 2005 sa fie de doua ori mai mare decat in 2002.

Tabel 1

Cosum UM 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Grau tone 3602.82 3656.04 3912.89 4105.79 4163.26 4187.35

Porumb tone 908.66 866.67 1067.81 1072.25 960.69 993.18

Orez tone 141.72 139.56 141.97 137.71 146.03 139.27

Ovaz tone 0.33 0.71 1.52

Secara tone 10.12 12.56 12.24 10.04 13.80 9.58

Sursa: FAOSTAT

1. Consumul cumulativ

Se poate observa (tabel 2 si figura 1) ca in perioada analizata au loc fluctuatii destul de mari, chiar si pentru ani consecutivi, acestea putandu-se datora schimbarilor climatice aparute de la un an la altul, anul 2002 reprezentand apogeul perioadei, fiind imediat urmat de un declin puternic.