Piața cu concurență perfectă și mecanismul formării prețului de echilibru

Concurenta reprezinta o competitie specifica dintre agentii economici. In cadrul concurentei agentii au diferite comportamente determinate de interese pentru a caror realizare folosesc diverse instrumente:

a) Instrumente de natura economica

-reducerea pretului de vanzare;

-reducerea costului de productie;

-cresterea calitatii produsului, etc.

b) Instrumente de natura extraeconomica

-obtinerea ilegala de informatii;

-spionaj economic, etc.

Concurenta contribuie la reglarea si dezvoltarea activitatii economice deoarece:

-stimuleaza introducerea progresului tehnic;

-contribuie la reducerea costului de productie si implicit a pretului de vanzare;

-determina imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor prestate;

-determina asimilarea de noi produse in productie;

-diferentiaza agentii economici.

In functie de instrumentele folosite in concurenta se disting:

1. concurenta loiala caracterizata prin folosirea nediscriminatorie a instrumentelor economice;

2. concurenta neloiala, (incorecta, ilegala) caracterizata prin folosirea instrumentelor extraeconomice.

Michel Didier arata ca principalii factori care influenteaza lupta de concurenta sunt:

-numarul si puterea economica a agentilor economici care participa la tranzactiile pe piata;

-gradul de diferentiere al bunurilor;

-gradul de transparenta al pietei;

-facilitati sau restrictii de patrundere pe piata;

-gradul de libertate in stabilirea preturilor;

-conjunctura politica interna si internationala.

In functie de acesti factori, in teoria economica s-au identificat doua tipuri de concurenta:

1. concurenta pura sau perfecta;

2. concurenta imperfecta.

Astfel s-au creat doua tipuri de modele care evidentiaza interdependenta dintre fortele pietei si pretul bunurilor.

Cele doua metode sunt:

1. modelul pietei cu concurenta pura sau perfecta;

2. modelul pietei cu concurenta imperfecta.

Concurenţa perfectă (pură) presupune un anumit raport pe piata, astfel incat pe de o parte toate firmele sa-si vanda intreaga productie la pretul pietei fara a-l influenta, iar pe de alta parte toti cumparatorii sa poata cumpara toate bunurile de care au nevoie la pretul pietei, pe care, de asemenea, nu-l pot modifica dupa vointa lor.

Cand se studiaza legea gravitatiei in fizica, se analizeaza in primul rand ce se intampla in vid. Vidul perfect nu exista, dar judecand ce se intampla daca arunci un obiect intr-un vid perfect, analiza devine mai usoara. La fel si in economie. Echivalentul vidului perfect este concurenta perfecta. Primul care a studiat concurenta perfecta a fost E. Wicksell. In conditiile concurentei perfecte mana invizibila a pietei opereaza nestingherita.

Piata cu concurenta perfecta se bazeaza pe o serie de caracteristici care, in interactiunea lor, constituie mecanismul perfect de functionare a pietei.

a) Atomicitatea pietei desemneaza situatia in care agentii cererii si ofertei sunt numerosi si fiecare are o forta economica redusa. Ca atare, prin deciziile si actiunile proprii, nici unul nu poate sa exercite un efect semnificativ asupra cererii, ofertei si pretului.

b) Omogenitatea perfecta a bunurilor marfare – inseamna ca toate bunurile de acelasi fel sunt perfect identice, indiferent de producatorul sau vanzatorul de la care provin. In baza acestei caracteristici, cumparatorul nu are nici un motiv sa prefere un producator sau altul.

c) Transparenta pietei reprezinta o caracteristica ce presupune ca informatiile privind piata sunt larg difuzate, corect si permanent cunoscute de catre toti agentii cererii si ofertei, fapt care le permite sa ia cele mai bune decizii.

d) Fluiditatea perfecta a cererii si ofertei consta in:

-libertatea de a intra si iesi de pe piata oricarui bun, exclusiv pe criterii de eficienta economica. Ofertantii intra pe piata cand costul marfii lor este mai mic decat pretul si ies cand pretul devine mai mic decat costul;

-adaptarea spontana a ofertei la cerere cand exista un aflux de cumparatori si determina cresterea pretului si adaptarea cererii la oferta in situatia cand preturile scad semnificativ;

-mobilitatea perfecta a factorilor de productie – capacitatea acestora de a se deplasa in mod liber si oricand de la o firma la alta si de la o piata la alta;

-absenta barierelor de orice fel – economice, administrative sau politice- care, din diferite motive, ar putea afecta libertatea de actiune a agentilor economici pe piata.

Evident, aceste conditii sunt atat de exigente incat nici o piata reala nu le poate indeplini. Doar cateva piete (de exemplu, cele pentru materii prime sau pentru anumite titluri financiare) se apropie de primele trei conditii, fara a o indeplini insa pe penultima – transparenta. Totusi studiul pietei cu concurenta perfecta are valoare, deoarece obtinem informatii despre modul in care functioneaza pietele care au un numar mare de firme cu dimensiuni relative mici si care vand produse identice.

Luate impreuna, caracteristicile concurentei perfecte releva ca nici o firma nu poate influenta pretul produsului. Fiecare firma vinde un produs identic cu al celorlalte (deci, produse perfect subtituibile), in conditiile in care exista informatie perfecta (consumatorii cunosc calitatea si pretul produselor fiecarei firme).

Deoarece nu exista costuri de tranzactie (cum ar fi costul deplasarii la locul vanzarii), cumparatorii vor achizitiona doar produsele care sunt la cel mai mic pret.

Astfel, intr-o piata cu concurenta perfecta toate firmele practica acelasi pret pentru produs, si acest pret este determinat de interactiunea dintre toti cumparatorii si toti vanzatorii de pe piata. Deci, firma care actioneaza intr-o piata cu concurenta perfecta preia pretul stabilit pe piata (engl. „price taker”). Prin urmare, curba cererii pentru o astfel de firma se apropie de elasticitatea perfecta. Firma nu poate sa vanda nimic daca stabileste un pret peste cel al pietei, deoarece cumparatorii se vor orienta spre celelalte firme. Daca firma vinde la un pret mai mic decat cel stabilit pe piata, atunci cantitatea ceruta pentru produsul ei tinde spre infinit. Firma nu are insa nici un motiv sa vanda sub pretul pietei, deoarece fiecare firma poate sa-si vanda intreaga productie la pretul pietei, fara sa aiba nici o influenta asupra pretului. Pretul pietei este in afara controlului firmei.