Piața de capital - componenta principală a pieței financiare

1. Conceptul şi structura pieţei financiare

Orice economie naţională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate, unde se întâlnesc cererea şi oferta de active financiare necesare dezvoltării, în cadrul firmelor, a producţiei de bunuri şi servicii.

Pieţele financiare sunt printre condiţiile esenţiale pentru dezvoltarea economiei. În zilele noastre, din punct de vedere al globalizării potenţialii investitori au o mulţime de oportunităţi pentru a face profit.

Pieţele financiare sunt importante pentru dezvoltarea economiei naţionale deoarece ajută în permanenţă procesele de producţie, alocarea capitalului, realizarea de profit şi asigurare in timpul investiţiei de capital.

Piaţa, în general, reprezintă locul sau ansamblul mijloacelor de comunicaţie care permite vînzătorilor şi cumpărătorilor să se informeze reciproc despre natura activelor (reale, financiare) existente şi preţurile cerute sau oferite pentru realizarea unei tranzacţii.

Primul element, care permite identificarea pieţei, este natura activului. Un activ real, de exemplu, produsele industriale, face obiectul pieţei schimburilor comerciale. Un activ financiar, de exemplu acţiunile, face obiectul pieţei financiare. Deci, toate activele financiare negociabile fac obiectul pieţei financiare.

În literatura de specialitate, există mai multe definiţii ale pieţei financiare, cum ar fi:

Piaţa financiară reprezintă o instituţie sau un aranjament care facilitează cumpărarea sau vînzarea de bunuri şi servicii care se numesc active financiare.

Piaţa financiară cuprinde totalitatea relaţiilor care vizează emisiunea, circulaţia, schimbul şi stocarea nemijlocită a banilor, executate, în mod direct, prin instrumentele sale speciale, în scopul susţinerii întregii activităţi economico-sociale cu capitalul necesar funcţionării şi dezvoltării producţiei de bunuri şi servicii. Cu alte cuvinte, piaţa financiară este mecanismul prin care activele financiare sunt emise şi introduse în circuitul economic.

Piaţa financiară constituie locul sau ansamblul mijloacelor de comunicaţie care facilitează vînzarea-cumpărarea activelor financiare nebancare la preţuri formate în funcţie de cerere-ofertă şi influenţa unor factori economici, financiari, monetari psihologici şi tehnici.

Din definiţii rezultă că pe piaţa financiară, are loc circuitul activelor financiare, care se desfăşoară între ofertanţii (investitorii) şi beneficiarii acestora.

Din punct de vedere al activelor care se negociază şi al mecanismului prin care acestea sunt introduse în circuitul economic, piaţa financiară este formată din trei mari sectoare, constituite ca pieţe distincte: piaţa bancară; piaţa monetară; piaţa de capital.

1. Piaţa bancară se caracterizează prin tranzacţii cu active bancare non-negociabile, a căror lichiditate este maximă. Societăţile bancare au rol de intermediere între posesorii de disponibilităţi băneşti şi utilizatorii de fonduri, pe baza relaţiilor de credit. Rolul acestor pieţe constă în absorbirea excedentului de active monetare ale celor care economisesc şi care doresc să dispună de posibilitatea retragerii lor în orice moment.

2. Piaţa monetară este caracterizată prin tranzacţii cu active financiare pe termen scurt, de către societăţile financiare. Tranzacţiile includ depozitele bancare la vedere şi la termen ale persoanelor fizice sau juridice, biletele de ordin, cecurile, certificatele de depozit şi alte titluri mobiliare pe termen scurt (de pînă la un an). O motivaţie importantă a existenţei pieţei monetare este dată de necesitatea şi posibilitatea convertirii activelor pe termen scurt şi foarte scurt (de la 24 de ore pînă la o săptămînă). Acest proces poate continua la termene mai mari, pentru activele disponibile pe termen lung, făcîndu-se trecerea de la piaţa monetară la piaţa de capital.

3. Piaţa de capital este specializată în tranzacţii cu active financiare pe termen mediu şi lung. Acestea prezintă un grad de risc mai mare şi sunt negociabile. Motivaţia principală a unei pieţe de capital constă în plasarea valorilor mobiliare ale agenţilor economici în căutare de capital, către posibilii investitori, deţinători de excedente băneşti.