Piața de capital și piețele emirgente

1.1.Notiuni teoretice privind pietele de capital.

Notiunea de „piata emergenta” .

Pentru a fi pe înţeles atunci când voi aborda pieţele de capital emergente, îmi propun să aşez mai întâi, câteva lucruri ce ţin de noţiunile şi conceptele din acest domeniu.

Orice economie naţională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate unde se întâlnesc cererea şi oferta de active financiare necesare dezvoltării în cadrul firmelor a producţiei de bunuri şi servicii.

Această piaţă specializată este denumita piaţa de capital (în accepţiunea sistemului europen) sau piaţa financiară (conform teoriilor specifice sistemului anglo – saxon).

Diferenta de abordare a notiunilor de piata financiara si piata de capital impun o clarificare a continutului acestora si a relatiei dintre ele.

Teoria privind piata financiara caracterizata de multitudinea opiniilor divergente este divizata in doua principale abordari si anume : abordarea anglo-americana si cea continental-europeana.

Diferentele dintre cele doua abordari pleaca de la realitatea economica a celor doua spatii. Astfel in spatiul continental-european sistemul bancar reprezinta principalul mecanism de finantare a economiei bancile fiind „operatorii cvasiprezenti pe toate tipurile de piete” financiare , putand utiliza aproape toate tipurile de instrumente financiare . In aceasta abordare „piata financiara este piata valorilor mobiliare pe termen lung si este alaturi de piata monetara (piata valorilor mobiliare pe termen scurt) o componenta a pietei de capital”. Justificarea tine de obiectul de negociere identic pe cele doua piete – capitalul folosit pentru finantarea economiei . De remarcat si faptul ca principalii operatori de pe piata monetara sunt de asemenea bancile. Relatia dintre cele doua componente putand fi schematizata ca in Figura nr.1.1.

Figura nr.1.1.

Pe de alta parte in lumea anglo-saxona domneste libertatea cererii si ofertei , finantarea directa este prepondereanta si sunt prezente instrumente , operatori si institutii specifice. Potrivit abordarii anglo-americane piata financiara este structurata in piata de capital si piata monetara , astfel piata de capital este o componenta a pietei financiare , pe care se emit si se negociaza valori mobiliare pe termen lung iar piata monetra , ca o componenta a aceleiasi piete financiare , reprezinta piata prin care se finanteaza nevoile pe termen scurt si sunt investite surplusurile pe termen scurt – prin instrumente pe termen scurt.

Figura nr.1.2.

Avand in vedere ca cele mai mari piete financiare sunt cele anglo-americane, toata lumea financiara reglandu-si activitatea dupa ceasul New-York-ului si cel al Londrei si ca acestea au constituit un model de organizare pentu majoritatea sistemelor financiare din lume , mi se pare justificat ca si teoria anglo-americana privind piata financiara sa fie cea general acceptata.

O aboradare mai inspirata, dupa parerea mea, a pietei de capital este cea a autorului H care trateaza piata financiara in functie de tipurile de active tranzactionate si mecanismul prin care acestea sunt introduse in circuitul economic.

Astfel vom pleca de la abordarea anglo-saxona la care vom aduce unele completari intalnite in literatura financiara din tara noastra.

Definirea conceptului de piaţă financiară in abordarile autori americani contemporani(Anthony Saunders, Marcia Millon Cornett si Jeff Madura) sunt pe cat de simple pe atat de cuprinzatoare.

Primii doi definesc piaţa financiară scurt, ca fiind „structurile prin care fondurile băneşti circulă“ („structures through which funds flow“) .

Simplu şi la obiect, autorii americani vor să sugereze că piaţa financiară reprezintă „locul“ unde se întâlnesc cererea şi oferta de fonduri băneşti dintr-o economie, adică acea piaţă pe care entităţile deficitare (cererea) îşi procură de la entităţile excedentare (oferta) resursele băneşti necesare.

Cel de-al treilea – Jeff Madura defineste piata financiara ca acea „piata in care activele financiare sunt cumparate si vandute” . Pentru a identifica structurile componente ale pietei financiare din prima definitie trebuie sa cunoastem structura activelor financiare cumparte si vandute pe aceste piete.

Activele financiare sînt materializate în înscrisuri (hîrtii ori înregistrări în cont), care consacră drepturile băneşti ale deţinătorului lor, precum şi drepturile acestuia asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea activelor respective (dobînzi, dividende etc.).