Piața Financiară și Bursa de Valori

1. Piaţa Financiară

1.2 Structura, conţinutul şi funcţiile pieţei financiare

Rolul pieţelor financiare este unul economic şi altul social.

Din punct de vedere economic acestea contribuie la dezvoltarea procesului investiţional, iar din punct de vedere social, asigurã protecţia veniturilor economisite.

Piaţa financiarã are douã componente ale cãror funcţiuni sunt diferite şi complementare şi anume piaţa financiarã primarã specializatã în colectarea veniturilor economisite şi piaţa financiarã secundarã care asigurã mobilitatea şi lichiditatea economiilor plasate.

Piaţa financiarã primarã

Piaţa financiarã primarã asigurã colectarea veniturilor economisite de la posesorii de capital financiar disponibili pe piaţa internã şi cea internaţionalã. Aceastã piaţã pune în legãturã subiecţii care dispun de un capital financiar excedentar propriu şi care doresc sã plaseze acest excedent cu subiecţii economici care au un deficit de resurse financiare aşadar piaţa financiarã primarã îndeplineşte funcţia de finanţare, de alocare de capital financiar.

Finanţarea se poate realiza în mod direct sau dimpotrivã indirect. Spre exemplu când veniturile economisite de sectorul populaţiei sunt superioare investiţiilor realizate de subiecţi, deţinãtorii de economii prin intermediul pieţei financiare pot finanţa direct deficitele financiare ale subiecţilor economici solicitatori de capital financiar. Acest lucru se realizeazã prin cumpãrarea de fiecare persoanã a titlurilor financiare emise de aceştia. Acelaşi lucru se poate întâmpla şi când anumite întreprinderi din sectorul productiv sau alte organisme financiare investesc mai mult decât economisesc adicã cumpãrã titluri financiare de la cei care au nevoie de resurse.

Cel mai mare solicitator de resurse în acest sistem de finanţare îl reprezintã statul şi administraţiile sale locale. Acest lucru se întâmplã în perioadele în care aceste entitãţi înregistreazã deficite bugetare şi cum de cele mai multe ori sistemele bugetare se încheie cu deficite, nevoia de resurse este permanentã.

Calea acoperirii acestor deficite cea mai potrivitã şi neinflaţionistã o reprezintã emiterea titlurilor financiare specifice pentru acoperirea golurilor de resurse.

Finanţarea nevoilor de resurse financiare ale subiecţilor economici solicitatori se poate realiza şi în mod indirect prin intermediul unor organisme financiare de intermediere care emit titluri financiare pe piaţa financiarã. Aceste organisme atrag pe de o parte resursele economisite şi le plaseazã într-un mod eficient spre cei care au nevoie de resurse.

O resursã importantã de fonduri bãneşti la care apeleazã aceste organisme specializate o reprezintã anumite fonduri financiare constituite cu scopuri precise şi folosite temporar în acest scop de finanţare investiţionalã. Asemenea fonduri sunt fondurile instituţiilor de asigurãri sociale, fondurile caselor de pensii, fondurile caselor de salarii, fondurile caselor de concedii etc.

Pe piaţa financiarã organismele financiare de intermediere asigurã deci colectarea de capital financiar obţinând resurse financiare sub forma emisiunii de titluri financiare pe care apoi le împrumutã întreprinderilor publice şi private prin cumpãrarea titlurilor financiare emise de acestea.

Piaţa financiarã secundarã

Piaţa financiarã secundarã asigurã deţinãtorilor de titluri financiare lichiditatea şi mobilitatea veniturilor economisite, constituind un cadru organizat ce se numeşte bursa de valori pentru schimbarea titlurilor financiare emise.

Schimbarea titlurilor de cãtre deţinãtorii acestora poate sã aibã loc din urmãtoarele motive:

- fie ca urmare a dorinţei deţinãtorilor lor de a-şi recupera fondurile înainte ca aceste titluri financiare sã ajungã la scadenţã;

- ca urmare a nevoilor de resurse financiare lichide în acel moment;

- operaţiunile speculative

Pe piaţa financiarã secundarã titlurile financiare pot fi valorificate chiar înainte de a aduce un avantaj financiar deţinãtorilor acestora adicã înainte de a primi dobânzile sau dividendele. Se poate spune deci cã existenţa pieţei financiare secundare asigurã deţinãtorilor de titluri financiare posibilitatea de a ieşi de pe piaţa financiarã primarã când doresc.

Piaţa financiarã secundarã are şi rolul de a asigura evaluarea permanentã a titlurilor financiare cotate la bursã prin confruntarea cererii cu oferta a titlurilor financiare şi se stabileşte cursul pe piaţã a valorilor negociate care reflectã de regulã competitivitatea economicã şi financiarã a emitentului de titluri financiare.

Asigurând mobilitatea, lichiditatea şi evaluarea permanentã a veniturilor economisite şi investite în titluri financiare, piaţa financiarã secundarã asigurã buna funcţionare a pieţei primare.

Aşadar în concluzie, piaţa financiarã secundarã asigurã redobândirea lichiditãţii, adicã a numerarului prin valorificarea titlurilor financiare.

Între piaţa financiarã primarã şi între piaţa financiarã secundarã existã o interdependenţã absolutã, existenţa uneia fãrã cealaltã nu este posibilã deşi funcţiile lor sunt complet distincte. Funcţiile celor douã componente sunt deja exprimate.

Circuitul activelor financiare se desfăşoară între ofertanţii de fonduri şi beneficiarii acestora, tranzacţiile având loc pe piaţa financiară. Piaţa financiară este alcatuită din două componente, având în vedere tipul activelor financiare care se negociază şi mecanismul prin care acestea sunt introduse în circuitul financiar:

a) Piaţa monetară. Pe piaţa monetară naţională se efectuează tranzacţii monetare, în moneda naţională, între rezindenţii aceleiaşi ţări. Piaţa monetară este piaţa pe care băncile se împrumută între ele, pe termen scurt. Apariţia acestei pieţe se datorează surplusului de încasări pe care le au unele bănci şi surplusului de plăţi pe care le au alte bănci. Prin urmare, piaţa monetară îndeplineşte funcţia de compensare a deficitului cu excedentul de lichiditate pe două căi: 1) prin creditul acordat între bănci; 2) prin cumpărarea, de la diferite bănci, a unor hârtii de valoare specifice pieţei monetare, a căror scadenţă este relativ apropiată şi care prezintă certitudine în ceea ce priveşte transformarea lor in bani lichizi, fără pierderi. O componentă a pieţei monetare este piaţa valutară, pe care se confruntă cererea şi oferta pentru diferite valute, care sunt atât pentru ofertant, cât şi pentru solicitant, monede străine, schimbul dintre ele urmând să depăşească restricţiile care îngreunează circulaţia internaţională a capitalului.

b) Piaţa de capital. Piaţa capitalurilor este specializată în intermedierea de tranzacţii cu active financiare care au scadenţe pe termene medii şi lungi. Prin intermediul ei, sunt satisfăcute nevoile de capital ale solicitanţilor cu disponibilităţile de capital ale ofertanţilor. În general, piaţa capitalurilor măreşte posibilităţile financiare.