Piața forței de muncă în Republica Moldova

Introducere

Factorul munca - condiţie generală a oricărei activităţi- se asigură, ca şi ceilalţi factori de producţie, prin intermediul pieţei.

Piaţa muncii se întemeiază, de asemenea, pe întîlnirea şi confruntarea cererii cu oferta.

Ea funcţionează în fiecare ţară, pe diferite grupuri de ţări şi la scară mondială.

Orice activitate, care se iniţiază sau există în societate, generează nevoia de muncă. Aceasta reprezintă volumul total de muncă necesar activităţilor dintr-o ţară pe o perioadă dată. Dar ea nu constituie în întregime o cerere care se exprimă (manifestă) pe piaţa muncii. Condiţia generală pentru ca nevoia de muncă să ia forma cererii de muncă este remunerarea sa, salarizarea ei. De aceea, în cererea de muncă nu se includ activităţile care se pot realiza de către femeile casnice, militari în termen, studenţi, alţi nesalariaţi.

Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată care se formează la un moment dat într-o economie de piaţă.

Cererea se exprimă prin intermediul numărului de locuri de muncă.

Satisfacerea nevoii de muncă se realizează pe seama utilizării disponibilităţilor de muncă existente in societate, adică a volumului de muncă ce poate fi depus de populaţia aptă de muncă a ţării respective, în perioada dată. Trebuie de luat în vedere că nu toate disponibilităţile de muncă se constituie în ofertă, ci numai acelea care urmează să fie remunerate, salarizate.

Oferta de muncă este formată din munca pe care o pot depune membrii societaţii în condiţii salariale. Prin urmare, în oferta de muncă nu se includ femeile casnice, studenţii, militarii în termen şi alţi oameni care depun activităţi nesalariale.

Oferta de muncă se exprimă prin numărul celor apţi de muncă sau populaţia aptă disponibilă din care se scade numărul femeilor casnice, al studenţilor şi al celor care nu doresc să se angajeze în nici o activitate, întrucît, au resurse pentru existenţă sau au alte preocupări.

Cererea şi oferta de muncă nu trebuie considerate prelungiri simple şi directe ale cererii şi ofertei de bunuri economice pe o altă piaţă, ci ca nişte categorii specifice cu un conţinut care le este propriu. În acest sens se impun atenţiei următoarele aspecte:

- Pe termen scurt, cererea de muncă este practic invariabilă, deoarece dezvoltarea unor activităţi existente şi iniţierea altora noi, generatoare de locuri de muncă, presupun o anumită perioadă de timp;

- Oferta de muncă în ansamblul său se formează în decursul unui timp îndelungat în care creşte şi se instruieşte fiecare generaţie de oameni pînă la vîrsta la care se poate angaja;

- Posesorii forţei de muncă au o mobilitate relativ redusă; oamenii nu se deplasează dintr-o localitate în alta şi nu- şi schimbă cu uşurinţă munca, ci sunt ataşaţi mediului economico-social, chiar dacă nu au avantaje economice. De asemenea, oferta de muncă depinde de vîrstă, sex, starea sănătăţii, psihologie, condiţii de muncă etc, aspecte care nu sunt neapărat de natură economică;

- Oferta de forţă de muncă are caracter relativ rigid. Cel ce face oferta trebuie să trăiască, nu poate aştepta oricît angajarea pe un loc de muncă;

- Generaţiile de tineri nu sunt crescute de părinţii lor ca nişte mărfuri sau numai pentru a deveni salariaţi, ci ca oameni. De aceea, oferta de muncă nu se formează în exclusivitate pe principiile economiei de piaţă.