Piața internațională a produselor agroalimentare

INTRODUCERE

Realitatea economică a țărilor dezvoltate a marcat importante restructurări calitative în ultima parte a acestui secol. Procesul înscrie și evoluția rapidă a percepției unor activități diferite care realizează funcția alimentației către o delimitare specială în cadrul celorlalte activități economice .

Economia agroalimentară se conturează astfel ca domeniu teoretic și ca o știință legată de producerea, distribuirea și utilizarea hranei, care cuprinde sectoare și subsectoare tradițional tratate împreună ori separat, și anume: agricultura, industriile din amonte, industriile alimentare și serviciile aferente.

Sistematizarea teoretică a avut loc în mare măsură concomitent și recurent cu evoluția realităților. Realitățile au determinat apariția, creșterea și consolidarea organizațiilor naționale și ulterior transnaționale care au acoperit din ce în ce mai multe activități legate de realizarea funcției alimentare.

În aceste condiții, ”economia agroalimentară„ s-a impus, reprezentând un perimetru economic distinct conturat și din ce în ce mai închegat.

Cronologic I.H. Davis și R.A. Goldberg (1957) dau primii o definiție a agrobusinessului devenit o realitate în Statele unite ale Americii. U progres important în delimitarea conceptuală a economiei agroalimentare îl datorăm lui Louis Malassis (1992. Acesta dă o clară definire a economiei agroalimentare, a economiei alimentare, a celei agrare și a economiei rurale.

Evoluția proceselor economice în special după al doilea război mondial a impus o dezvoltare evidentă pe aceste planuri, fapt care ne permite în prezent să propunem următoarele definiții:

• Economia agroalimentară cuprinde ansamblul activităților care concură la funcția alimentației într-o societate dată. Sunt agregate șapte sectoare: agricultura, industriile agricole și alimentare, distribuția agricolă și alimentară, restaurantele, industriile și serviciile aferente (care furnizează filierelor agroalimentare, consumurile intermediare și echipamentele necesare funcționării acestora), comerțul internațional și, de asemenea, unitățile socioeconomice de consum.

• Economia alimentară concentrează activitățile legate de satisfacerea nevoilor nutriționale manifestate prin raportul dintre nevoile biologice și capacitățile de acces la hrană, în paralel cu oferta de hrană și capacitatea de ofertă. Ansamblul acestui domeniu poate reprezenta și o finalitate a economiei agroalimentare.

• Economia agrară se ocupă – în prezenta accepțiune – de o economie a ramurii, având ca sferă de activitate conexă, în măsură importantă, ramurile din aval și amonte, cuprinzând însă activitățile intermediare și având o deschidere prioritară către economia rurală.

• Economia rurală, domeniu mult mai larg, cuprinde totalitatea proceselor economice, conotațiilor lor sociale extraeconomice desfășurate în perimetrul rural și, cu precădere, în comunitățile rurale.

Agricultura este un sector cu un considerabil potenţial, ocupând un loc important în structura economiilor internaționale. Ea reprezintă un factor important al stabilităţii sociale şi al menţinerii echilibrului ecologic; este ramura care asigură hrana populaţiei şi importante cantităţi de materii prime pentru industriile alimentare şi nealimentare. Ca activitate umană specializată, cuprinde nu numai sfera producţiei ci şi părţi din distribuţia bunurilor şi serviciilor agricole, fiind considerată de unii economişti un “sector vital” al vieţii socio-economice.

CAP. I

PIAȚA AGROALIMENTARĂ

1.1. Piața agroalimentară – concept, particularități, semnificație

Piața, în general, reprezintă spațiul în care, în urma confruntării cererii cu oferta, sunt validate caracteristicile de calitate și competitivitate ale produselor care fac obiectul schimburilor. Pieței produselor agroalimentare îi sunt specifice circuite specifice, și anume:

• circuitul tipic, ce se manifestă în cazurile când produsul agricol este distribuit prin intermediul: pieței de gros și, în continuare, al industriei alimentare sau direct industriei alimentare, ambele cazuri mediate prin piața de gros; pieței de detaliu și de aici consumatorilor.