Piața Mondială a Petrolului

Capitolul 1

1.1 Din istoria petrolului

Petrolul a fost descoperit în urmă cu câteva mii de ani. Având densitatea mai redusă decât a apei sărate, s-a găsit în caverne şi zone cu straturi sedimentare calcaroase, argiloase, sau nisipoase de la suprafaţă, (în Germania, de exemplu, în jurul Hanovrei şi Braunschweig). În cazul în care straturile impermeabile de argilă sunt deasupra, nepermiţând ieşirea la suprafaţă a petrolului, acesta se va găsi în straturile profunde de unde va fi extras prin sonde petroliere.

Straturile de petrol situate la suprafaţă prin oxidare se transformă în asfalt acesta fiind deja descoperit în Orient în urmă cu cca. 12000 de ani în Mesopotamia antică. Oamenii au învăţat să folosească asfaltul, prin amestecare cu nisip şi alte materiale ce etanşează pereţii corăbiilor.

Din timpul Babilonului provine denumirea de naptu (nabatu = luminează) care ne indică faptul că petrolul era utilizat la iluminat, acesta fiind amintit şi în legile lui Hammurabi 1875 î.e.n. fiind prima dovadă istorică scrisă pentru reglementarea folosirii petrolului.

Petroleum este un cuvânt de origine romană care provine din „oleum petrae“ = ulei de piatră denumire pe care romanii au preluat-o de la egipteni, care descoperă petrol la suprafaţă în regiunea munţilor Golfului Suez se presupune că în antichtate romanii foloseau petrolul ca lubrifiant la osiile carelor romane, sau în timpul Bizanţului acesta era parte componentă a focului grecesc o armă temută în luptele navale de odinioară. Petrolul era folosit şi în medicina veche fiind vândut ca leac miraculos universal la tratarea a numeroase boli ca: astma, guta, reumatismul, dizenteria, oprirea hemoragiilor, oblojirea rănilor, râia, calmarea durerilor de dinţi.

Chinezii au reusit să sape, folosind o tehnică rudimentară, la adâncimi de 500 şi chiar 900 de metri. La Surahani, în peninsula Apcheron (Caucaz), se găsea vestitul "templu al focului". Focurile de aici, divinizate de localnici şi pelerini se datorau aprinderii emanaţiilor de gaze din ţiţei. Focuri, provocate de aprinderea unor asemenea emanaţii, au fost şi în ţara noastră, la Vlădoaia, pe Valea Mileavului şi la Lopătari - Buzău, ultimele cunoscute încă din vremea romanilor, au ars şi continuă să ardă şi în zilele noastre. Cele mai vechi mărturii scrise despre petrol le datorăm scriitorilor antici, printre care Herodot, Diodor din Sicilia, Strabon, Pliniu cel Bătran şi Plutarch.

Ţiţeiul era cunoscut în zona ţării noastre încă din secolul I î.Hr., de când datează obiectele descoperite în cadrul cetăţii dacice de la Poiana (Nicoreşti, Galaţi): podoabe din smoală întărită şi acoperită cu un strat subţire de argint. De altfel, prima rafinărie de petrol din lume a fost construită în România, în 1856, la marginea oraşului Ploieşti de către fraţii Mehedinţeanu. Instalaţiile rafinăriei erau destul de primitive, toate utilajele fiind formate din vase cilindrice din fier sau fontă, încălzite direct cu foc de lemne. Preţul petrolului scade rapid prin creşterea numărului de rafinării, petrolul lampant devine o resursă tot mai importantă în iluminat, înlocuind treptat lumânările.

Iluminatul interiorului puţului s-a facut folosind un sistem de oglinzi, care captau lumina solară si o reflectau în puţ şi, într-un stadiu evoluat, cu lămpi de miner, ce prezentau avantajul că se stingeau în momentul infiltrării gazelor la suprafaţă, evitând, deci, explozia şi, în felul acesta, accidentarea muncitorilor. Pentru ventilaţie în puţ s-au folosit iniţial mănunchiuri de crengi ce erau mişcate de la suprafaţă, apoi foalele de forjare şi, mai târziu, pompe rudimentare.Exploatarea masivă a petrolului începe în secolul XIX pe motivul răspândirii folosirii petrolului în iluminat, care dădea o lumină mai bună producând fum mai puţin în comparaţie cu lămpile cu ulei de balenă, sau lumânările de ceară.

Începutul industriei petroliere moderne da¬tează din anul 1854 când un grup de oameni de afaceri americani, în frunte cu George Bissell, i-au comandat distinsului pro¬fesor de chimie Benjamin Silliman Jr., de la Universitatea Yale, o analiză a pro¬prie¬tăţilor "uleiului de rocă" (cum i se spu¬nea petrolului) pentru a afla dacă acesta ar putea fi folosit ca lubrifiant sau com¬bus¬ti¬bil pentru iluminat. Ideea lor era să des¬co¬pere o nouă sursă de iluminare, obţi¬nu¬tă prin aceeaşi procedură de rafinare ca şi kerosenul, dar mai ieftină, care să scoa¬tă de pe piaţă kerosenul şi celelalte pro¬duse existente. Rezultatele studiului au fost remarcabile, acesta fiind consi¬de¬rat un "punct de cotitură în crearea in¬dus¬triei petroliere". Grupul condus de George Bissell a mai avut o idee inte¬re¬san¬tă: a împrumutat de la chinezi o veche teh¬nică folosită pentru extragerea sării. În loc să sape dupa ţiţei, cum se făcea în Eu¬ro¬pa de Est, ei aveau de gând să foreze. Pri¬mul puţ din lume a fost cel al "colo¬ne¬lu¬lui" Edwin Drake (din 1859) de la Oil Creek, Titusville, Pennsylvania. Potrivit altor isto¬rici, însă, primul puţ s-ar fi săpat la Bibi-Heybat, în Caucaz, cu 13 ani mai înainte. Cert este că puţul lui Drake a anunţat pri¬mul boom petrolier din istoria Americii. Aşa a apărut, ca peste noapte, o industrie fără de care civilizaţia noastră de astăzi ar fi de neimaginat. Primii ani au fost mar¬caţi de haos şi speculaţii care au dus, în cele din urmă, la supraproducţie şi la de¬pre¬siune economica (1866-1867).

Însă începutul erei petrolului se poate considera pe data de 10 ianuarie 1901, în afara localității Beaumont, Texas, în vârful unui mic deal numit Spindletop. Era zece și jumatate și un om dezamăgit, pe nume Al Hammil, tocmai plecase de lângă puțul pe care-1 săpa, pentru a-i spune fratelui său, Curt, că acolo nu era de fapt nicio picătură de petrol, când gresia aflată cam la trei sute și ceva de metri sub picioarele sale i-a dovedit că se înșeală într-o maniera spectaculoasă. Cu o bubuitură asurzitoare și un mare vuiet, nori groși de gaz metan au tâșnit din gaura. Apoi a ieșit și lichidul, un jet de un verde-maroniu, care s-a înălțat la câțiva zeci de metri. Majoritatea puțurilor de petrol de la acea vreme produceau între cincizeci și o sută de barili pe zi. Deținătorii recordurilor, de exemplu, rușii, e posibil să fi produs cinci mii de barili pe zi. Dar la Spindeltop se pompau cinci mii de barili la fiecare oră — o sută de mii de barili pe zi - mai mult decât producția tuturor celor¬lalte puțuri de pe glob la un loc.

A doua zi au început să sosească turiști de la Houston, urmați de ziariști și de câțiva geologi sceptici, dintre care unii avansaseră ideea, foarte răspândită în epocă, conform căreia petrolul pur și simplu nu există în asemenea cantități, argument deloc neglijabil. Deși petrolul era cunoscut de mii de ani și produs comercial din 1850, în 1901, afacerile cu petrol din lume erau relativ modeste și se concentrau în principal asupra rafinării petrolului în petrol lampant. Mai ieftin, mai curat și mai sigur decât toți ceilalți combustibili pentru lămpi, petrolul lampant fusese o adevărată mană cerească pentru o lume aflată într-un proces de industrializare rapidă, disperată să-și lumineze casele, bibliotecile, fabricile și clădirile de birouri. Dar acum, odată cu apariția ul-tramodernului iluminat electric, viitorul petrolului pe această piață arată destul de sumbru.