Piața Obligațiunilor

1. Obligatiunile: definire, caracteristici, tipologie

Definire

Obligatiunile (engl. bonds, fr. obligations) pot fi definite în multe feluri. În primul rând obligatiunile reprezinta o categorie de valori mobiliare (securities, valeurs mobiliers) primare. Fata de actiuni cealalta mare categorie de valori mobiliare, obligatiunile se deosebesc prin faptul ca reprezinta instrumente de datorie (debt intruments) si nu instrumente de capital (equity instruments). Cu alte cuvinte, ele consacra emitentului fata de cumparatorul obligatiunii, investitorul, o datorie pe termen lung (fiind vorba de active ale pietei de capital). În al doilea rând, obligatiunea este un titlu de creanta, respectiv ea consacra dreptul de creanta al cumparatorului fata de emitentul acesteia. Spre deosebire, de exemplu, bonurile de tezaur sau notele de trezorerie, care consacra un împrumut pe termen scurt (sub 5 ani).

O societate poate decide sa emita obligatiunile sale la valoare nominala sau la un pret inferior valorii nominale, diferenta constituind-o prima de emisiune. Totodata, emitentul poate rascumpara obligatiunile la valoare nominala sau la o valoare superioara a acesteia, diferenta reprezentând prima de rambursare.

Cursul obligatiunii se exprima în procente din valoarea nominala si nu în valoare absoluta monetara. De exemplu, o obligatiune cu valoare nominala de 1 000 USD, poate cota 100 (%), ceea ce înseamna ad pari, 98, respectiv un curs sub pari sau 102, adica un pret supra pari.

Cupoanele reprezinta marimea dobânzii platite de emitent si se calculeaza aplicând rata dobânzii, înscria pe obligatiune, la valoarea nominala. Pe obligatiune apare si data rambursarii obligatiunii (scadenta). Perioada ramasa pâna la rambursare este numita „maturitatea” obligatiunii (engl. maturity, fr. maturité).

Rambursarea datoriei asumate de emitentul obligatiunii se face prin amortizare – putându-se opta pentru:

- amortizare in fine, când nominalul este rambursat o singura data, la scadenta împrumutului (aprilie 2010, în exemplul de mai sus), formula cel mai frecvent utilizata în

- în mai multe transe egale, numite amortismente, când este vorba de un împrumut cu amortisment constant;

- în mai multe anuitati egale (amortismentul plus cuponul formeaza anuitatea obligatiunii) când este vorba de un împrumut cu anuitati constante.

Obligatiunea este, prin urmare, un titlu de creanta reprezentativ pentru un împrumut pe termen lung si care se negociaza pe o piata secundara (poate fi cotat pe o piata , devenind, deci, valoare mobiliara.

În al treilea rând, obligatiunea clasica reprezinta o valoare cu venit fix, în sensul ca da nastere la plata unor dobânzi a caror marime este fixata din momentul emiterii titlului.

Prin extensie aceasta denumire s-a aplicat titlurilor de împrumut a caror dobânda poate varia conform unei formule de indexare sau dupa alte modalitati prevazute la emisiune.

În prezent însa se face distinctia între obligatiunea clasica, adica aceea cu rata fixa a dobânzii si obligatiunea cu rata variabila a dobânzii. Totusi, deosebirea fata de actiune, ce reprezinta valoarea mobiliara cu venit variabil, se mentine, în timp ce venitul obligatiunii cu rata variabila depinde de fluctuatiile ratei dobânzii pe piata, venitul actiunii depinde de performantele firmei emitente.

Rentabilitatea unei obligatiuni se masoara prin rata de randament actuarial, diferita de rata dobânzii (cea înscrisa pe obligatiune si servind la calculul cupoanelor.

Rata de randament actuarial (r) este acea rata care egalizeaza pretul obligatiunii (P) cu suma cupoanelor primite (C) pe parcursul duratei de viata a obligatiunii (n) si a amortismentului () principalului (A). Sensul: rentabilitatea obligatiunii este data de acea rata de actualizare a veniturilor viitoare pentru care suma actualizata a acestora (ceea ce se obtine prin cumpararea obligatiunii, adus la momentul e cel al investirii în obligatiuni) egaleaza pretul obligatiunii (ceea ce s-a platit, în momentul 0, pentru cumpararea acesteia).

Adevarata remunerare a unei obligatiuni (care nu este data de rata cuponului multiplicata cu valoarea nominala) este rata actuala bruta (TAB), respectiv rata care egalizeaza iesirile de (cumpararea obligatiunii si cheltuielile) si intrarile (dobânzi si amortismente) pe n ani.

Randamentul la scadenta (maturity yield).

Rata actuoriala este singurul indicator utilizabil pentru a cumpara obligatiunile.

Rata randamentului actuarial (ra) este practic rata de rentabilitate anuala pe care o procura o obligatiune fara cupon daca investitorul o tine pâna la maturitate / scadenta.

Rata rentabilitatatii pentru o obligatiune care plateste un cupon anual poate fi usor diferita de (ra). Calculul ra pleaca de la supozitia ca acele cupoane sunt reinvestite pentru a aduce aceeasi rata actuala. În caz contrar, rata de rentabilitate este diferita. Totusi, ra constituie o suma a rentabilitatii, daca investitorul tine obligatiunea pâna la scadenta si reinvesteste cupoanele.

Daca nu tine obligatiunea pâna la scadenta, ci o vinde, rentabilitatea investitiei se poate dovedi foarte diferita de rata de randament.

Daca o obligatiune este vânduta înainte de scadenta, cursul sau variaza invers în raport cu rata curenta a dobânzii (ra). Daca dobânzile cresc, cursul obligatiunii scade, pentru ca rata de randament sa se ajusteze la cea a obligatiunilor nou emise.