Piețe Imperfecte

Piete imperfecte

Pietelor reale, efective, cele care se întâlnesc în economiile cu piata concurentiala, le este caracteristica concurenta imperfecta. Se apreciaza ca într-o ramura (industrie) exista concurenta imperfecta daca vânzatorii, respectiv cumparatorii, fixeaza ei însisi sau exercita influente individuale asupra nivelurilor preturilor la oferta lor sau la cererea pe care doresc sa si-o satisfaca. Capacitatea de a fixa sau influenta nivelul pretului - adica de a exercita presiuni asupra pretului - depinde de puterea fiecarui agent, de trasaturile pietei pe care actioneaza si se exercita în cadrul unor raporturi de rivalitate. Exista si situatii în care cumparatorii, firme puternice, dar putine la numar, fixeaza sau influenteaza pretul. Paralel cu fixarea sau influentarea nivelului preturilor, fiecare agent este preocupat sa-si mareasca cota de piata (procentul din oferta satisfacuta a industriei, respectiv din cererea pietei), ca o premisa pentru maximizarea profitului total.

Pietele cu concurenta imperfecta se prezinta într-o mare diversitate, dar niciodata în forma pura. Din diversitatea acestora, vom analiza în continuare piata de monopol, monopolistica si de oligopol.

1. Piata de monopol

Definirea monopolului si caracteristicile acestei piete

La o prima evaluare, s-ar parea ca definirea monopolului este o chestiune facila; pornind de la semnificatia cuvântului monopol, de origine greceasca (unic vânzator), monopolul ar reprezenta acea situatie de piata în care oferta unui bun este concentrata în forta unui singur producator (vânzator), persoana fizica sau firma, care se confrunta cu o cerere atomizata, provenind de la numerosi subiecti, fiecare cu forta economica si cerere individuala reduse. El poate exista doar acolo unde bunul nu are substituenti apropiati, iar furnizorul este în masura sa împiedice alte firme sa-l produca. Aceasta definitie, care vizeaza monopolul absolut sau pur, ar fi viabila daca nu ar exista fenomenul de substituibilitate a bunurilor. În realitate, majoritatea covârsitoare a trebuintelor sunt satisfacute printr-o gama - mai extinsa sau mai restrânsa - de bunuri economice substituibile; sunt putine sau extrem de putine bunurile economice care nu au înlo-cuitori (substituenti), mai ales atunci când bunul economic este definit în sens larg, prin prisma genului de trebuinte în a caror întâmpinare vine.

1.1 Situatii limita de monopol pur (absolut)

Monopolul absolut sau pur poate sa apara ca:

a) drept de exclusivitate de licenta sau drept de editor (copyright), marca de comert, care se acorda legal inventatorilor, autorilor, compozitorilor etc. pentru a se bucura de uzufructul proprietatii intelectuale o anumita perioada de timp;

b) monopolul natural, rezultat din detinerea unor resurse naturale (mine de carbuni, zacaminte minerale, de titei etc.) sau a unor bunuri de capital (retele de distributie sau de transport prin conducte);

c) oferta cu totul particulara a unui specialist sau individ talentat (violonist de concert, creator de moda, designer etc.);

d) situatie temporara când, în lipsa unui program de protectie, firmele mici si mijlocii dintr-un domeniu sunt eliminate de pe o anumita piata de catre o firma mare, puternica, care detine economii de scara substantiale sau sunt „preluate” prin mijloace economice, sub forma de fuziuni si absorbtii sau asocieri, dând nastere la o forma de monopol natural. Chiar si în aceste situatii, pozitiile si forta de decizie ale monopolului pur pot fi subminate sau eliminate prin importul unor bunuri asemanatoare, dezvoltarea unor productii autohtone de bunuri substituibile (înlocuitori) sau prin masuri legislative sau actiuni ale organizatiilor de consumatori.

În consecinta, putem aprecia ca monopolul pur este o situatie limita, o stare cu totul particulara; exista mai degraba situatii de cvasimonopol, stari de piata în care un agent economic produce si vinde un bun care nu poate fi substituit în mare masura si în mod operativ, rapid. Cu alte cuvinte, cvasimonopolul apare atunci când o firma aduce pe piata un bun a carui elasticitate încrucisata (de substituire la pret) este foarte slaba.

1.2 Cererea, venitul marginal (Vmg) si venitul total (VT)

Firma monopol (sau cvasimonopol), are o situatie favorizanta: cererea pentru bunurile produse de firma se confunda cu cererea pietei, iar oferta sa este sinonima (sau apropiata) cu oferta industriei. Confruntata cu multitudinea cererilor individuale care formeaza cererea pietei, firma monopol nu se poate sustrage incidentelor legii generale a cererii, în baza careia cererea pietei pentru un bun dat se afla în relatie negativa cu pretul (vezi figura 13.1).

Monopolul este „un cautator de pret”, urmarind sa determine pe diagrama cererii un cuplu de valori – pret si cantitate – care maximizeaza profitul. El poate alege între doua alternative:

1. fixeaza pretul si piata stabileste cantitatea ceruta;

2. fixeaza cantitatea pe care decide sa o vânda, iar piata este cea care decide asupra nivelului pretului.